„Postul este ofrandă a iubirii omului față de Dumnezeu”

În Duminica Izgonirii lui Adam din Rai (a Lăsatului sec de brânză), 22 februarie 2026, Preafericitul ­Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învățătură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reședința Patriarhală. Preafericirea Sa a subliniat că pasajul evanghelic rânduit, de la Matei 6, 14‑21, ne arată în esen­ță că „postul este ofrandă sau dăruire de sine a omului adusă lui Dumnezeu spre sfințire”.

În cuvântul de învățătură rostit, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a prezentat principalele trei învățături duhovnicești desprinse din Evanghelia duminicală: „Prima învățătură este că dacă iertăm greșelile oamenilor, și Dumnezeu ne va ierta greșelile noastre. Cea de‑a doua învățătură privește postul, și anume că postul este dăruire de sine sau ofrandă de sine a omului adusă lui Dumnezeu ca recunoștință pentru darul vieții și ca dorință de sfințire a sufletului și a trupului. A treia învățătură, comorile cerești sunt luminile duhovnicești adunate în suflet prin rugăciune și fapte bune. Evanghelia Duminicii Izgonirii lui Adam din Rai sau a Lăsatului sec de brânză este o lumină pentru sufletul creștin în toată perioada Postului Sfintelor Paști. Duminica aceasta are o importanță majoră, deoarece este numită și Duminica Iertării, iar îndată după ea, luni, începe o perioadă lungă de 40 de zile de urcuș duhovnicesc interior spre Înviere, și anume Postul Sfintelor Paști sau Postul Mare, urmat apoi de Săptămâna Sfintelor Pătimiri”, a spus Preafericirea Sa.

În continuare, Întâistătătorul Bisericii noastre a vorbit despre importanța iertării greșelilor semenilor noștri ca act esențial pentru ca și noi să primim iertare de la Dumnezeu.

„În Evanghelia Duminicii Izgonirii lui Adam din Rai, Domnul Iisus Hristos ne învață mai întâi că iertarea este începutul bun al perioadei de post. Iertăm unii altora greșelile pentru ca și Dumnezeu să ne ierte păcatele noastre. Iertăm greșelile altora și cerem iertare de la alții pentru a fi în pace și comuniune cu toți oamenii și spre a ne asemăna cu Dumnezeu cel Milostiv și iertător. Sfinții Părinți ne spun că «nimic nu‑l face pe om mai asemenea lui Dumnezeu decât iertarea greșelilor celor care au greșit». Prin aceasta, Evanghelia ne învață că relația omului cu Dumnezeu depinde de relația omului cu semenii săi. Adică omul nu se poate apropia de Dumnezeu trecând peste aproapele său, întrucât fiecare om este creat după chipul lui Dumnezeu Cel Milostiv, îndreptat spre toți oamenii, există o legătură sfântă, între Dumnezeu Creatorul și fiecare om. Modul în care omul arată iubire față de semenii săi contribuie mult la începerea, cultivarea și aprofundarea relației lui de comuniune cu Dumnezeu, Făcătorul universului și al omului. Nimeni nu poate intra în Postul Mare, unit cu rugăciunea ca lucrare duhovnicească pentru curățirea de păcate, dacă nu iartă greșelile altora, deoarece prin iertarea greșelilor altora omul primește de la Dumnezeu smerenia și iubirea milostivă care se nasc din rugăciune. De aceea, la Vecernia din duminica aceasta cerem tuturor să ne ierte greșelile și noi iertăm greșelile tuturor. Iertarea greșelilor semenilor înseamnă, de fapt, o răstignire a propriului egoism și deschide sufletul omului spre înviere sau eliberare de narcisism, adică spre o stare nouă de comunicare și comuniune a omului cu Dumnezeu și cu semenii. Cât privește postul în sine, Evanghelia ne învață că trebuie să postim nu în stare de tristețe, ci în stare de bucurie. Domnul Iisus Hristos spune: «Când postiți, nu fiți triști ca fățarnicii; tu însă când postești, unge capul tău și fața ta o spală, ca să nu te arăți oamenilor că postești, ci Tatălui tău, Care este în ascuns; și Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti ție». (…) Ne încredințăm Lui pentru că El este Izvorul vieții noastre. Viața omului în trup se menține din darurile materiale create de Dumnezeu pentru om, și anume: aerul, apa, lumina și roadele pământului, în timp ce viața sufletului se hrănește din iubirea smerită și milostivă a lui Dumnezeu pe care o simte omul prin rugăciune și prin împărtășirea cu Sfintele Taine ale Bisericii”.

Patriarhul României a explicat apoi că postul este un act de smerenie și o ofrandă de sine, ca dorință de sfințire a sufletului și a trupului.

„Postul este o ofrandă de sine sau dăruire de sine a celui care postește, stare spirituală cultivată în mod liber, după puterea fiecăruia. Totodată, postul este și semnul dorinței omului credincios de sfințire a vieții, de a se elibera de patima lăcomiei după bunuri materiale limitate și trecătoare, spre a se uni prin rugăciune mai intensă cu Dumnezeu Cel nelimitat și netrecător, Izvorul vieții și al bucuriei veșnice. Cu alte cuvinte, postul susține rugăciunea omului credincios, care consideră relația sau legătura sa cu Dumnezeu ca fiind centrul, lumina și hrana sufletului său. Din acest motiv, cine postește, dar nu se roagă, nu adună lumină spirituală în suflet, nu se sfințește și realizează doar un exercițiu biologic și psihologic motivat igienic sau estetic. În plus, postul adevărat nu este doar abținere de la bucate de origine animală, ci și înfrânare de la orice fel de lăcomie materială și pofte de stăpânire egoistă asupra altora, înfrânare de la orice gând egoist sau pătimaș, cuvânt jignitor sau faptă rea, care diminuează iubirea omului față de Dumnezeu și de aproapele. Sfântul Ioan Gură de Aur ne învață că «toate mădularele trupului nostru trebuie să postească prin înfrânare de la priviri păcătoase, cuvinte păcătoase, gesturi și fapte păcătoase». (…) Evanghelia acestei duminici ne arată și care este motivația postului. Postim pentru că iubim pe Dumnezeu din ceruri, Dătătorul vieții veșnice, mai mult decât toate darurile materiale limitate și trecătoare, adică bucatele gustoase, băuturile rafinate și desfătările pătimașe ale simțurilor. Astfel, postul adevărat produce o schimbare a modului de a fi al omului, și anume o trecere de la lăcomia sau iubirea pătimașă sau posesivă a lucrurilor materiale la iubirea de virtuți sau daruri spirituale, pentru a cultiva mai intens rugăciunea sau comuniunea de iubire a omului cu Dumnezeu Cel nematerial, nelimitat și netrecător”, a precizat Preafericirea Sa.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat de ce a fost izgonit Adam din Rai: „Postul Sfintelor Paști se referă în același timp la greșeala lui Adam cel vechi și la îndreptarea greșelii lui de către Iisus Hristos, Noul Adam. Nu întâmplător, duminica aceasta, care precede începutul Postului Sfintelor Paști, se numește și Duminica Izgonirii sau alungării lui Adam din Rai. De ce a fost alungat Adam din Rai? Pentru trei mari greșeli: unu, pentru că nu a ascultat de Dumnezeu; doi, pentru că nu a postit, adică nu s‑a înfrânat; trei, pentru că nu s‑a pocăit după ce a greșit, ci a dat vina pe femeia dăruită lui de Dumnezeu, iar femeia a dat vina pe șarpe. De atunci și până astăzi, omul păcătos are tendința de a se scuza pe sine și de a acuza pe alții. Din acest motiv, el nu se poate mântui fără pocăință, adică fără recunoașterea cu regret a păcatelor săvârșite și fără cererea iertării pentru păcatele săvârșite de el. Hristos, Noul Adam, ne învață să luptăm cu ispitele. Din postul de 40 de zile al Domnului Iisus Hristos învățăm să ne înfrânăm și să luptăm duhovnicește pentru a birui păcatul ca mod de existență egoistă, narcisistă și trufașă. (…) Ascultarea lui Hristos, Noul Adam, vindecă neascultarea lui Adam cel vechi. Sfinții Părinți ai Bisericii ne învață că Domnul Iisus Hristos, Noul Adam, a acceptat să fie răstignit în ceasul al șaselea din zi, adică la mijlocul zilei, când Și‑a întins mâinile pe cruce în semn de smerită ascultare, ca să vindece, să ridice și să mântuiască pe vechiul Adam cel căzut, care la mijlocul zilei, în mijlocul grădinii Raiului, și‑a întins cu lăcomie mâinile spre pomul oprit, săvârșind păcatul neascultării de Dumnezeu, al lăcomiei și al nepocăinței”, a reliefat Întâistătătorul Bisericii noastre.

La final, Preafericirea Sa a subliniat că, în Postul Sfintelor Paști, suntem chemați să ne asumăm cu sinceritate propriile păcate, să primim iertarea prin Taina Pocăinței și să trăim o viață nouă în lumina și bucuria lui Hristos.

„În această perioadă a Postului Sfintelor Paști, suntem chemați să îndreptăm comportamentul sau atitudinea lui Adam cel vechi din noi, nu dând vina pe alții pentru păcatele noastre, nu acuzând sau judecând pe alți păcătoși, ci recunoscând și plângând propriile noastre păcate, judecându‑ne pe noi înșine în Taina Pocăinței sau a Spovedaniei, pentru a primi iertarea păcatelor și a ne împărtăși de iubirea sfântă, smerită și milostivă a lui Hristos, dăruită nouă în Sfânta Euharistie. Iar această iertare a păcatelor prin Taina Pocăinței și împărtășirea omului cu Trupul și Sângele lui Hristos, Cel răstignit și înviat, înseamnă, de fapt, eliberarea omului de un trecut apăsător și întunecat, pentru a trăi o viață nouă în bucuria și lumina iubirii lui Hristos”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.