Praznicul Bunei Vestiri pe Colina Bucuriei

Biserica Ortodoxă a prăznuit astăzi, 25 martie, Buna Vestire, evenimentul în care Arhanghelul Gavriil a adus Fecioarei Maria din Nazaret vestea înomenirii și nașterii Fiului Celui Preaînalt. Cu acest prilej, la Catedrala Patriarhală a fost săvârșită Sfânta Liturghie unită cu Vecernia de către Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop‑vicar patriarhal, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, slujitori ai lăcașului de închinare.

În cuvântul de învățătură rostit îndată după lecturarea pasajului evanghelic al zilei (Luca 1, 24‑38), Preasfinția Sa a explicat că lucrarea de mântuire a omului, începută prin evenimentul prăznuit în această zi, nu este un act unilateral al lui Dumnezeu: „Biserica serbează astăzi taina Întrupării Fiului lui Dumnezeu. Fragmentul evanghelic pe care l‑am ascultat ne istorisește evenimentul decisiv al istoriei, momentul în care Fiul lui Dumnezeu intră în istorie într‑un mod neașteptat. Nu este un eveniment spectaculos în exterior, ci unul tainic, petrecut în viața unei fecioare tinere. Sărbătoarea Bunei Vestiri ne descoperă începutul văzut al mântuirii noastre. Dacă Învierea este biruința deplină asupra morții, Buna Vestire este începutul acestei biruințe, momentul în care Fiul lui Dumnezeu Se face Om, Se întrupează în Fecioara Maria. Buna Vestire ne arată, așadar, că mântuirea începe cu răspunsul liber al omului la chemarea lui Dumnezeu. Ea a depins de cuvântul Fecioarei Maria, pentru că mântuirea depinde de acceptarea liberă a omului. Mântuirea omului începe, așadar, prin libertatea umană, nu este un act unilateral”.

Ierarhul a explicat apoi că Fecioara Maria a dat dovadă de o credință mai puternică decât cea a Apostolilor: „Cuvântul Fecioarei Maria nu reprezintă o simplă învoire, ci e dovada unei credințe cum n‑a mai avut altcineva dintre oameni. Sfinții Părinți ai Bisericii spun că a fost mai ușor chiar pentru Apostoli să creadă că Hristos a înviat și să propovăduiască această veste bună în toată lumea, cu prețul vieții lor, odată ce L‑au văzut aievea înviat, după ce știau că a murit. A fost ușor pentru toate generațiile de creștini și e ușor și pentru noi să credem în Învierea lui Hristos, având mărturia Apostolilor care și‑au dat viața vestind‑o, mărturie întemeiată pe vederea Învățătorului lor înviat. Dar Maica Domnului a crezut pe baza unei simple făgăduințe că se va petrece cu ea un fapt care depășește legea firii și care nu s‑a mai petrecut niciodată cu o altă fecioară. La această putere a credinței Fecioara Maria a ajuns prin harul lui Dumnezeu și prin viețuirea ei curată, eliberată de ispitele înrobitoare ale păcatelor. Ea era unită cu Dumnezeu prin rugăciune neîncetată”.

De asemenea, Episcopul‑vicar patriarhal a vorbit despre cinstirea îndreptată către Fiul prin Maica Sa: „Legătura indisolubilă dintre Maică și Fiu este exprimată în iconografia ortodoxă. Tradiția Bisericii nu o înfățișează pe Maica Domnului izolată, ci aproape întotdeauna împreună cu Pruncul Iisus. Maica Domnului nu există pentru sine, ci pentru a‑L arăta lumii pe Hristos. Singurele momente în care Maica Domnului este reprezentată fără Pruncul Iisus în iconografie sunt la Buna Vestire, la Răstignire și la Adormire, însă întotdeauna este în relație vie cu Hristos Domnul. Această realitate are un sens profund: Maica Domnului nu se pune în centrul cinstirii, ci totdeauna ne conduce spre Hristos. După cum spunea și la nunta din Cana Galileei, «faceți orice vă va spune», întreaga ei prezență în viața Bisericii este o chemare la ascultare de Hristos. În icoana numită Oranta sau Rugătoarea, o imagine foarte veche, din perioada creștină timpurie, Maica Domnului este reprezentată cu mâinile ridicate în rugăciune, iar Pruncul Iisus este zugrăvit într‑un cerc de slavă, peste pântecele ei. Icoana este și o imagine a Bisericii care cere mijlocirea Maicii Domnului pentru lume. Aceasta este și imaginea Bisericii: ea nu se propune pe sine, ci Îl arată, Îl propune pe Hristos lumii. Într‑o lume care vorbește mult despre demnitatea omului, Buna Vestire ne arată adevărata lui măreție. Dumnezeu a ales o femeie pentru a deveni Maica Fiului Său. Prin aceasta, demnitatea omului este ridicată la o înălțime de neînchipuit, aceea de a deveni lăcaș al lui Dumnezeu”.

Răspunsurile la strană și cântările specifice slujbei Vecerniei au fost oferite de membri ai Grupului psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale, iar cântările Sfintei Liturghii au fost interpretate de Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române.