Preacuviosul Nicodim Măndiţă, misionarul neobosit

Provenea dintr-o familie de ţărani argeşeni, care nu l-a putut trimite la studii, după absolvirea claselor primare. Dar tânărul Nicolae a descoperit ceva minunat în a lectura şi a împărtăşi celor din jur cuvintele simple folositoare vieţii. La aceasta s-au adăugat educaţia primită în familie şi râvna pentru împărtăşirea credinţei creştine. După participarea în războiul de reîntregire a intrat în monahism, la Schitul Măgura Bacăului, de unde chiriarhia l-a trimis să slujească în sate romaşcane şi transilvănene văduvite de slujitori. A slujit ca un autentic monah, punându-şi stavilă ispitelor din jur şi promovând simplitatea, cunoaşterea continuă a credinţei creştine şi mai ales stoparea viciilor lumeşti. A ajuns duhovnic al maicilor de la Agapia, apoi la Văratec şi, din nou, la Agapia. Dar experienţa acumulată în timpul misionarismului făcut în lume l-a convins pe deplin că este nevoie ca sufletul să se adape din izvorul lecturii duhovniceşti. A creat o reţea de samizdate din scrierile sale, care a funcţionat fără piedici până la instalarea comunismului. Noul regim politic obliga instituţia Bisericii să funcţioneze numai între zidurile lăcaşului de cult, interzicând chiar educaţia religioasă a tinerelor suflete. A fost o piedică pentru Nicodim Măndiţă, dar care prin râvna sa a reuşit să o depăşească. La mijlocul anilor â60, atunci când perioada represiunii dure trecuse, călugărul misionar Nicodim a fost arestat şi condamnat. Regimul comunist se afla în faţa unei "reţele clandestine" de carte religioasă fără precedent. În fapt, amploarea acesteia îl definea pe Nicodim Măndiţă, misionarul neobosit.