Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioara Maria

Ne mai despart câteva zile de cea mai mare sărbătoare închinată Maicii Domnului, Adormirea ei, pe care o sărbătorim la 15 august. Este un bun prilej pentru a vorbi despre Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi, mai ales, despre cine este şi ce rol joacă în istoria mântuirii.

Sfânta Fecioară Maria era din Nazaret, fiind fiica Drepţilor Ioachim și Ana, cu descendenţă regală şi arhierească. De la vârsta de 3 ani, a crescut la templul din Ierusalim, unde a avut parte de anghelofanii. Dumnezeu i-a trimis vestitor Preasfintei Fecioare Maria, pentru a o pregăti pe cea care, prin Întruparea Fiului său, va deveni Maica Domnului.

În timpul acestor 12 ani petrecuţi în templu, Sfânta Fecioară Maria s-a pregătit să fie Maica Domnului. Apoi părăseşte templul şi, pentru a păzi fecioria ei, a fost ales ca logodnic Dreptul Iosif, care era „bărbat drept și bătrân de ani” din neamul lui David.

Sfânta Fecioară Maria trăia în Nazaret atunci când a primit Buna Vestire a Întrupării Domnului de la Arhanghelul Gavriil. Acest lucru s-a întâmplat în cea de-a şasea lună de la zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului.

În peştera din Betleem naşte pe Domnul nostru Iisus Hristos. Noi mărturisim că ea a născut pe Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, în chip minunat, fiind Fecioară înainte de naştere, în timpul naşterii şi rămânând Fecioară şi după naştere. În Crez spunem că Hristos Domnul „S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut Om”.

În Betleem vin magii şi aduc daruri Pruncului Sfânt, după care un înger al Domnului se arată în vis Dreptului Iosif și îi spune să ia Pruncul și pe Sfânta Fecioară Maria și să plece în Egipt. După ce au stat câțiva ani în Egipt, aflând de moartea regelui Irod, s-au întors în Țara Sfântă, însă nu s-au stabilit în Iudeea, deoarece acolo stăpânea Arhelau, și au ales să meargă în Galileea, în Nazaret.

Pe Sfânta Fecioară Maria o regăsim pe parcursul întregii vieţi pământeşti a Domnului nostru Iisus Hristos până pe Golgota, unde este răstignit iubitul ei Fiu. Ea este prima care-L vede pe Domnul înviat.

Preasfânta Născătoare de Dumnezeu veghează asupra primelor comunităţi creştine, iar atunci „când a binevoit Hristos, Dumnezeul nostru, ca să ia pe Maica Sa la Sine”, i-a descoperit, cu trei zile înainte, trecerea ei de pe pământ, prin Arhanghelul Gavriil, care i-a vestit trecerea la „viaţa cea nemuritoare”.

Maica Domnului merge în Muntele Măslinilor ca să se roage, iar apoi se întoarce în casa sa, unde şi-a luat rămas-bun de la „rudeniile şi vecinii” săi. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a pregătit toate cele necesare pentru îngroparea sa. Prin putere dumnezeiască, Sfinţii Apostoli au fost aduşi pe nori la Ierusalim, pentru a fi prezenţi la Adormirea Maicii Domnului.

Sinaxarul ne spune că, „luând Fecioara iertă­ciune” de la toţi, „s-a culcat pe pat şi şi-a aşezat preacuratul său trup precum a dorit; şi a făcut rugăciune pentru întărirea lumii şi paşnica ei vieţuire, şi i-a umplut şi pe dânşii de binecuvântarea ei. Şi, aşa, în mâinile Fiului şi Dumnezeului său şi-a dat sufletul”.