Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi!
În fiecare zi ne rugăm Preasfintei Treimi mărturisind credinţa noastră ortodoxă. Când începem rugăciunile noastre, afirmăm credinţa în Sfânta Treime: „Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău”.
Credinţa noastră în Preasfânta Treime este fundamentul învăţăturii de credinţă ortodoxă. Exprimarea sintetică a dogmei Sfintei Treimi o regăsim în Crez sau Simbolul credinţei, alcătuit la primele două sinoade ecumenice: Niceea - 325 şi Constantinopol - 381.
În rugăciuni, exprimăm credinţa noastră în Sfânta Treime când rostim cuvintele „Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh” sau când facem semnul Sfintei Cruci spunând: „În numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh”.
Toţi cei care suntem creştini ortodocşi am fost botezaţi în numele Persoanelor Sfintei Treimi: a Tatălui, a Fiului şi a Sfântului Duh. La finalul rânduielii dinaintea Sfântului Botez, naşul mărturiseşte credinţa în Preasfânta Treime în numele catehumenului: „Mă închin Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, Treimii Celei de o fiinţă şi nedespărţite”.
Înainte de Mirungere, preotul se roagă mărturisind lucrarea Preasfintei Treimi asupra celui care tocmai a fost botezat: „Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeule, Atotţiitorule, Izvorul bunătăţilor, Soarele dreptăţii, Care celor ce erau întru întuneric le-ai strălucit lumina mântuirii prin arătarea Unuia-Născut Fiului Tău şi Dumnezeului nostru şi ne-ai dăruit nouă, nevrednicilor, fericita curăţire prin Sfântul Botez şi dumnezeiasca sfinţire prin ungerea cea făcătoare de viaţă; Care şi acum ai binevoit a naşte din nou pe robul Tău acesta nou luminat, prin apă şi prin Duh, şi i-ai dăruit lui iertarea păcatelor celor de voie şi a celor fără de voie. Însuţi Stăpâne, Îndurate Împărate al tuturor, dăruieşte-i lui şi pecetea darului Sfântului şi întru tot puternicului şi închinatului Tău Duh şi cuminecarea cu Sfântul Trup şi cu scumpul Sânge al Hristosului Tău…”
Sfânta Liturghie are ca început Binecuvântarea Mare: „Binecuvântată este Împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh...”, fiind pusă astfel în lumină şi propovăduită Preasfânta Treime, după cum arată Sfântul Nicolae Cabasila.
Tot în cadru liturgic, credincioşii mărturisesc credinţa în Preasfânta Treime: „Pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită”.
În final, să nu uităm binecuvântarea liturgică luată din salutarea Sfântului Apostol Pavel adresată corintenilor: „Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi!” (2 Corinteni 13, 13)
Centrul mărturisirii noastre doxologice este Preasfânta Treime: „O, Preasfântă, de viaţă făcătoare nedespărţită şi a toate făcătoare Treime: Părinte şi Fiule şi Duhule Sfinte, Unule, Adevăratul Dumnezeu şi Făcătorul nostru, primeşte această de acum mulţumire a noastră...”.