Preoţi dobrogeni sub teroarea Securităţii

Într-o ediţie anterioară a rubricii noastre, „Memoria Bisericii“, ne-am oprit asupra cazului preotului Andrei Iancu, slujitor care susţinuse rezistenţa armată anticomunistă şi care în timpul detenţiei a decedat. Alături de acesta au fost numeroşi preoţi dobrogeni, care au cunoscut ororile detenţiei comuniste din acelaşi motiv: statutul lor de slujitori ai altarului strămoşesc şi susţinători ai luptei anticomuniste. În cazul de faţă ne vom referi la doi preoţi arestaţi în aceleaşi împrejurări cu preotul martir Andrei Iancu. Este vorba de preoţii Ion Bogdan şi Gheorghe Comănici. Preotul Ion Bogdan provenea dintr-o familie de agricultori înstăriţi din Saraiul Tulcei, născut la 1 august 1908. După absolvirea Seminarului Teologic din Galaţi, tânărul Bogdan a primit în slujire comunitatea parohială din Regina Elisabeta (azi Luminiţa), mai apoi pe cea din Calfa, ambele din localitatea Topolog, judeţul Tulcea. Deoarece fusese contactat de către membri ai rezistenţei anticomuniste dobrogene şi nu-i denunţase, la 9 octombrie 1949 a fost arestat de Securitate. Al doilea preot este Gheorghe Comănici, născut la 15 august 1915, în Sâmbăta Nouă, judeţul Tulcea. După absolvirea Seminarului Teologic de la Galaţi, tânărul Comănici a primit în slujire Parohia Nuntaşi, din localitatea Istria, judeţul Constanţa. Din aceleaşi motive ca şi preoţii amintiţi, Gheorghe Comănici a fost arestat la 9 octombrie 1949. Atât Ion Bogdan, cât şi Gheorghe Comănici au cunoscut ancheta Securităţii din Constanţa, apoi trimiterea în justiţia comunistă. Ion Bogdan a fost condamnat prin Sentinţa nr. 22 din 18 ianuarie 1950 a Tribunalului Militar Constanţa, primind 10 ani închisoare corecţională pentru infracţiunea de „uneltire contra ordinii sociale“. În schimb, în aceeaşi sentinţă, preotul Gheorghe Comănici „este achitat şi judecat în alt lot“. El a fost condamnat două luni mai târziu într-un lot de inculpaţi constănţeni, prin Sentinţa nr. 97 din 10 martie 1950 a aceluiaşi tribunal, primind patru ani închisoare corecţională pentru infracţiunea de „uneltire contra ordinii sociale“. Ion Bogdan a cunoscut regimul concentraţionar de la Aiud (din februarie 1950), mai apoi fiind trimis la muncă obligatorie la Canal, din martie 1951 la Poarta Albă şi din mai 1951 la Valea Neagră, în „brigada hoţilor“, adică a preoţilor. În iulie 1953 a fost mutat în Penitenciarul Gherla. A fost eliberat la 24 iulie 1956, revenind la parohia sa de la Calfa. Gheorghe Comănici a cunoscut un alt drum al suferinţei. După o scurtă detenţie în închisoarea militară din Constanţa, în aprilie 1950 era mutat la Aiud. Înaintea expirării pedepsei, printr-o decizie a Ministerului de Interne, este condamnat administrativ pentru 12 luni. A fost eliberat la 18 iunie 1954.