Preotul Emil Nedescu din Mândruloc, judeţul Arad, sub persecuţia comunistă

S-a născut la 22 aprilie 1925 într-o familie de oameni simpli din satul Secaş, comuna Brazii, judeţul Arad. După şcoala primară din Mândruloc, tânărul Nedescu a urmat gimnaziul din Aradul Nou, apoi Gimnaziul „Iosif Vulcan” din Oradea, respectiv Liceul Industrial „Aurel Vlaicu” din Arad. În 1947 se înscrie la Academia Teologică din Arad. În contextul arestărilor operate de Siguranţa comunistă în rândurile foştilor legionari, în mai 1948, alături de alţi studenţi teologi şi elevi de la mai multe licee din Arad, Emil Nedescu este arestat. Este anchetat în condiţii extreme sub acuzaţia că ar fi participat la un grup al Frăţiilor de Cruci condus de studentul la teologie şi filosofie Viorel Gheorghiţă. Totul era o înscenare a Securităţii menită să compromită şcolile arădene de prestigiu ai căror elevi în mare parte refuzau să activeze în asociaţiile-satelit ale partidului comunist. De pildă, Emil Nedescu era membru al Uniunii Naţionale a Studenţilor din România, procomunistă, dar nu activa. În lipsa probelor este învinuit de omisiune de denunţ, altfel spus i s-ar fi propus activarea în FDC, dar nu a participat şi nici nu a denunţat autorităţilor statului. Prin Sentinţa nr. 449 din 25 martie 1949 a Tribunalului Militar Timişoara, Nedescu este achitat. Este eliberat abia la 1 octombrie 1949. Îşi continuă studiile de teologie la Bucureşti, obţinând licenţa în anul 1951, şi îşi întemeiază o familie, pentru a lua calea preoţiei. Deşi achitat, Emil Nedescu a fost nevoit să poarte stigmatul de „legionar”. La 6 ianuarie 1952 este hirotonit preot de către Episcopul Valerian Zaharia în catedrala din Oradea, pe seama Parohiei Cizer, din judeţul Sălaj. La 1 iunie 1960 este transferat la Parohia Cărăsău, judeţul Bihor. La 1 aprilie 1966 este mutat la Parohia Giuleşti, iar de la 1 august 1971 la Onceşti, ambele în judeţul Maramureş. A fost urmărit de Securitate în mod permanent, pentru culpa de fost „membru legionar”, deoarece „era stăpânit de sentimente ostile” faţă de regim şi intenţiona să plece din ţară. De fapt, încă din 1964-1965, Nedescu intrase în legătură cu preotul Ioan Bugariu, vicar al Episcopiei Ortodoxe Române din America, originar din Mândruloc, cu el purtând o întreagă corespondenţă. Preotul Nedescu se întâlnise la Bucureşti cu Episcopul Victorin Ursache al Americii, care îi propusese ocuparea postului de paroh al parohiei din Edmonton, Canada. La fel procedase cu Bartolomeu Anania, Roman Braga şi chiar intrase în audienţă la Patriarhul Justinian Marina. Dar Securitatea se opunea, cum la fel făcea Departamentul Cultelor. Din aceste motive, a fost chiar şicanat de Securitate, anchetat (decembrie 1972), „avertizat în cerc lărgit” şi influenţat prin diferiţi agenţi să renunţe la intenţia de a pleca în străinătate. Pentru a mai slăbi din presiunea exercitată asupra lui de către autorităţile statului, la 1 noiembrie 1974 se transferă la Parohia Mândruloc, judeţul Arad. De aici, abia în 1982 va reuşi să plece în America, ca preot la Parohia „Sfânta Cruce” din Hollywood, statul Florida, unde va sluji până în 1990.