Preotul Ioan Năftănăilă, sprijin al luptătorilor din munţi

Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 03 August 2016

S-a născut la 4 mai 1925 într-o familie de oameni simpli şi harnici din localitatea făgărăşeană Breaza. După şcoala primară din satul natal, a urmat Liceul „Ioan Meşotă” din Braşov (1944), apoi Academia Teologică „Andreiana” din Sibiu (1949). În timpul studenţiei îl cercetează permanent pe duhovnicul Arsenie Boca de la Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus. La 29 aprilie 1949 este hirotonit preot pe seama parohiei din satul natal. Repară şi repictează biserica parohială, pe care în 1951 Mitropolitul Nicolae Bălan al Ardealului o sfinţeşte. Preotul Năftănăilă urmează cursurile de Magisteriu în „Teologie Sistematică” la Institutul Teologic de grad universitar din Bucureşti, pe care nu le finalizează, deoarece este arestat. În contextul arestărilor periodice operate de trupele de Securitate în satele făgărăşene, în scopul anihilării grupului de rezistenţă armată anticomunistă condus de Ion Gavrilă, nu de puţine ori, părintele Năftănăilă este reţinut şi anchetat pentru suspiciunea de legături cu luptătorii din munţi. La 30 septembrie 1957 este reţinut din nou, deoarece numele îi figura în ancheta efectuată împotriva altor susţinători ai luptătorilor anticomunişti. Este anchetat în condiţii dure la Securitatea din Braşov (în acea vreme „Oraşul Stalin”). Informaţia corespundea cu un denunţ făcut de un consătean, martor de la distanţă al faptelor săvârşite de părintele Năftănăilă împotriva regimului comunist. Ancheta desfăşurată împotriva părintelui a fost sumară. A recunoscut că, în vara anului 1950, a fost vizitat de către unul dintre membrii grupului condus de Ion Gavrilă, adică Haşu Laurian (condamnat la data anchetei), căruia i-ar fi dat o pâine şi o sumă de bani. Din mărturia părintelui făcută după 1990 mai aflăm că l-ar fi spovedit, aspect pe care nu l-am întâlnit în interogatoriile consemnate la Securitate. Prin Sentinţa nr. 27 din 13 ianuarie 1958 a Tribunalului Militar Cluj, părintele a fost condamnat la 3 ani temniţă grea pentru „nedenunţarea crimei de uneltire contra ordinii sociale”. Ulterior, atât Procuratura Militară, cât şi părintele Năftănăilă fac recurs. Părintelui i se respinge recursul, dar Procuraturii i se admite, încât prin Decizia nr. 135 din 15 mai 1958 a Tribunalului Militar Cluj, pedeapsa se majorează la 6 ani temniţă grea. Cunoaşte penitenciarele de la Braşov, Sibiu (1957), Cluj (1957), Gherla (februarie 1958 şi iulie 1962), Jilava (iulie 1962-tranzit), Galaţi (iulie 1962), dar şi lagărele de muncă de la Salcia (octombrie 1959) şi Periprava (decembrie 1959 şi 1962). A fost eliberat la 28 septembrie 1963 din Penitenciarul Gherla. În timpul detenţiei s-a confruntat cu probleme mari de sănătate, la Periprava fiind internat şi o perioadă de timp declarat „inapt pentru muncă”. A revenit în slujire, mai întâi la câteva parohii din zona Alba, precum Bucerdea Grânoasă (1965-1968), apoi din 1969 în satul natal. După ieşirea din puşcărie, împotriva lui s-a deschis un dosar de urmărire informativă, sub pseudonimul „Urlea”. În mediul său au fost dirijaţi informatori, i s-a interceptat corespondenţa şi avertizat de lucrătorii Securităţii. A avut preocupări cărturăreşti despre trecutul satului natal şi în teologie sistematică.