Preotul Ion Lupşa în lupta anticomunistă

Era din Runcşorul Hunedoarei, născut la 17 aprilie 1894, într-o familie de ţărani credincioşi ortodocşi. După şcoala primară şi ciclul gimnazial, tânărul Lupşa a urmat cursurile Academiei Teologice din Arad. A fost hirotonit preot, ajungând să slujească în vechea biserică de lemn "Cuvioasa Parascheva" din satul natal. Alături de alţi slujitori ai altarului ortodox, preotul Ion Lupşa nu putea accepta instalarea regimului comunist în România. El spera în schimbarea situaţiei politice, într-un eventual război pornit din Apus împotriva armatelor cotropitoare sovietice. Începând din februarie 1949, alături de alţi credincioşi din satul natal, a trecut la organizarea unor grupuri de rezistenţi anticomunişti pentru a urca în munţi în frunte cu maiorul deblocat Duma Vasile, totodată furnizându-le cele necesare supravieţuirii până la venirea americanilor. La 15 ianuarie 1950 i s-a dat de ştire că Securitatea este pe urmele lui, luând calea pribegiei. Săvârşeşte o serie de servicii religioase credincioşilor săi, însă în noaptea de 18/19 februarie 1950 este arestat de Securitate. Ca şi maiorul Duma, părintele Lupşa este anchetat în condiţii groaznice.

La 5 decembrie 1950, prin Sentinţa nr. 488 a Tribunalului Militar Sibiu, cei doi sunt condamnaţi la moarte prin executare. Preotul Ion Lupşa a fost printre acei români care au crezut în apropiata eliberare a poporului român de sub cizma sovietică.