Preotul Nicolae Deliu în temniţa comunistă

Era originar din Corabia, judeţul Olt, născut la 8 august 1911, într-o familie de agricultori. După absolvirea studiilor teologice, la 24 martie 1935, a fost hirotonit preot pentru Dioşti, jud. Romanaţi. După cinci ani, în ianuarie 1940, a fost mutat la Parohia Raeţi, com. Sadova, jud. Dolj, pentru ca din luna mai acelaşi an să figureze ca paroh la Căciulăteşti, la 48 km sud de Craiova. Această parohie doljeană avea 388 de familii, respectiv 1.522 de suflete, cu o biserică parohială cu hramul "Sfântul Dumitru", cu un cămin cultural al cărui director era însuşi parohul şi o comunitate care nu avea sectanţi. După instalarea regimului comunist, părintele Deliu a refuzat să participe la activităţile iniţiate de noile autorităţi locale, pentru care a intrat în vizorul organelor de represiune. Pentru a-l obliga să colaboreze cu autorităţile locale, în special în acţiunea de colectivizare a agriculturii, între 1950 şi 1951, părintele Deliu a fost reţinut la Securitatea din Craiova. Măsura organelor represive s-a repetat la 10 decembrie 1957, când a fost reţinut şi trimis în ancheta Securităţii din Craiova. "Cunoscut" pentru trecutul său "legionar", părintele era acuzat că "sabotează activitatea de socializare a agriculturii". În fapt, în timpul guvernării legionare, părintele fusese obligat să slujească mai multe parastase pentru "eroii legionari" şi, pentru că era dintre oamenii reprezentativi ai comunităţii, ca intelectual, era invitat la şedinţele legionare, însă fără a activa politic. Toate aceste "probe", alături de "corpul delict" descoperit în urma percheziţiei domiciliare, care consta în revista "Renaşterea" a preoţilor olteni din 1941, au fost suficiente pentru ca justiţia comunistă să-l condamne pe părintele Nicolae Deliu. Astfel, la 21 martie 1958, prin Sentinţa nr. 104 a Tribunalului Militar Craiova, părintele Deliu era condamnat la 8 ani închisoare corecţională, pentru infracţiunea de "uneltire contra ordinii sociale". A cunoscut universul concentraţionar de la Craiova (1957), Oradea (noiembrie 1958), Gherla (noiembrie 1958), Aiud (iunie 1959), Salcia (martie 1961), Giurgeni (iunie 1961) şi Ostrov (decembrie 1961). A fost obligat să presteze muncă în condiţii extrem de grele la Aiud, Giurgeni şi Ostrov. A fost eliberat la 3 august 1964 din lagărul de la Salcia.