Prevenirea recidivelor în alcoolismul cronic

▲ Alcoolismul este una dintre cele mai frecvente boli neuropsihice, cu un enorm impact atât asupra sănătăţii, cât şi la nivel socio-economic ▲ Se ştie că alcoolul determină adicţie (dependenţă) şi multiple leziuni în diverse organe ▲ Sunt afectate toate grupurile sociale şi se apreciază că alcoolismul este vinovat de aproximativ 4% din decesele anuale la nivel mondial (prin comparaţie, SIDA determină numai 2,2%) ▲ Se apreciază, de asemenea, că aproximativ 6% din produsul intern brut al unei ţări dezvoltate este cheltuit pentru utilizarea obişnuită sau abuzivă a băuturilor alcoolice ▲

Alcoolismul este o boală cronică recidivantă, deoarece, chiar după lungi perioade de abstinenţă la alcool, riscul recidivei rămâne foarte mare. Din această cauză, în ultimul deceniu strategiile antialcoolice vizează mai ales prevenirea acestor recăderi. În vederea înţelegerii mai profunde a fenomenului de recădere, s-a trecut la studii pe animale de experienţă, învăţate să consume drogul. Pe aceste modele animale s-au testat substanţe care să reducă dorinţa de consum şi recăderile. Studiile efectuate pe şoareci, şobolani, maimuţe şi, ulterior, pe oameni au arătat eficacitatea a două substanţe numite acamprosat şi naltrexon. Rezultate promiţătoare pare a avea şi un compus nou, care blochează activitatea unei cunoscute molecule implicate în senzaţia de plăcere, şi anume dopamina. Rezultatele bune obţinute în experimentele pe animale cu acest compus (care nu a primit încă un nume oficial) au determinat trecerea la studii clinice, care se află în plină desfăşurare. Concomitent, se desfăşoară studii pentru depistarea genelor implicate în adicţia de alcool, pentru a se identifica posibilităţile de anihilare a genelor care determină dorinţa imperioasă de consum de alcool. Deoarece nu este vorba de o singură genă, ci de mai multe, care acţionează prin mecanisme diferite, a prins contur ideea de a se face o terapie combinată cu substanţele mai sus menţionate. Studiile pe oameni, efectuate până acum cu această terapie, nu sunt, deocamdată, convingătoare, poate şi din cauza faptului că loturile pe care s-au făcut tratamentele cuprindeau subiecţi în diverse stadii de alcoolism. O altă explicaţie pentru care lucrurile evoluează greu în această direcţie este şi slabul interes al industriei farmaceutice de a investi fonduri pentru a dezvolta medicamente în acest domeniu, precum şi atitudinea ezitantă a psihologilor şi psihiatrilor de a apela la medicaţie în aceste cazuri. Adesea se consideră că alcoolismul este o tulburare de comportament de care este responsabil numai individul care consumă, nu şi societatea înconjurătoare. Pentru înlăturarea acestei stări de lucruri, se consideră necesară o mai eficientă diseminare a informaţiei, în vederea înţelegerii utilităţii unui tratament medicamentos, fapt care ar avea drept consecinţă şi motivarea industriei farmaceutice pentru dezvoltarea de medicamente eficiente pentru prevenirea recidivelor la alcoolici.