Prin „Tatăl nostru“

În urmă cu 90 de ani, în ziua de 27 iulie 1921, în localitatea Mihăileni, din fostul judeţ Bălţi, se năştea EUGEN, fiul lui Ion şi al Zinoviei COŞERIU, cel care avea să devină unul din cei mai importanţi lingvişti pe plan mondial din a doua jumătate a secolului al XX-lea, reprezentând şi reperul teoretic pentru viitorul domeniului, fapt pentru care a şi fost supranumit "un lingvist pentru mileniul al III-lea". A fost student la Iaşi şi la Roma, şi-a continuat formaţia profesională prin doctorate în litere şi filozofie în Italia; între anii 1950 şi 1963 a predat la Universitatea din Montevideo, Uruguay (ţară al cărei cetăţean a fost până la moarte - 7 septembrie 2002); din 1963, a fost profesor la universităţi din Germania (Bonn şi Tübingen).

Este autorul unui număr de peste 50 de volume şi a mii de pagini de exegeză, redactate în italiană, spaniolă, germană, franceză (şi română!), opera fiindu-i tradusă în numeroase alte limbi (dintre care în japoneză şapte volume!). Ca profesor-invitat a ţinut cursuri la cele mai importante universităţi din Europa, din cele două Americi şi din Japonia, iar printre cele peste 40 de titluri de doctor "honoris causa" al unor universităţi din întreaga lume se numără şi cele conferite de universităţile din Bucureşti, Iaşi (oraş al cărui cetăţean de onoare a devenit în mai 1992), Chişinău şi Bălţi. Am prezentat numai câteva repere cu privire la o biografie şi la o operă de excepţie, invitându-i pe cititori să participe la Colocviul internaţional aniversar "Eugeniu Coşeriu - 90 de ani de la naştere", organizat de Institutul de Filologie Română "A. Philippide" împreună cu Universitatea "Alecu Russo" din Bălţi, ale cărui lucrări încep astăzi, la ora 9:00, la sediul Filialei Iaşi a Academiei Române, şi continuă până pe data de 29 iulie, cea de a doua parte desfăşurându-se la Bălţi, oraşul în care elevul Coşeriu a absolvit, în 1939, cursurile Liceului "Ion Creangă". Dintr-o operă de dimensiunile evocate şi de o complexitate care l-a impus pe plan mondial, ne oprim asupra unui singur aspect, înfăţişat într-o operă în care marele savant, teoretician al limbajului şi romanist, s-a ocupat de cunoaşterea limbii române în vestul Europei, tradusă în româneşte cu titlul Limba română în faţa Occidentului (Editura Dacia, 1994). Ne referim la semnalarea, în texte cu profil enciclopedic din Occident, începând din secolul al XVI-lea, a existenţei limbii române şi la recunoaşterea, adesea indirectă, a statutului ei de limbă romanică, adică de "descendentă" din latină, pe baza textului rugăciunii "Tatăl nostru", publicat, comparativ, pentru limbile cunoscute din întreaga lume, şi pe care autorii a diferite cronografii sau inventare l-au obţinut, în ceea ce priveşte româna, din surse rămase, în general, anonime. Sunt analizate lucrările unor clerici sau profesori cum au fost Gilbert Genebrard (1537-1597), Andres de Poza (1530-1595), ca şi texte din Hieronymus Megisser, Claude Duret, Martin Opitz, Andreas Müller (opere publicate în anii 1603, 1613, 1623, 1680) etc., un loc important în această exegeză ocupându-l clericul spaniol Hérvas y Panduro, bun cunoscător al multor realităţi din spaţiul geopolitic românesc şi care, într-un Catàlogo de las lenguas, a publicat mai multe variante din "Tatăl nostru" în româneşte. Reproducem una, din 1787: "Părintele nostru, cela ce eşti în ceriu, svinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, cum în cer, aşa şi pre pământ. Pănea noastră cea săţioasă dă noaă astăzi şi lasă noaă datoriile noastre, cum şi noi le lăsăm datornicilor noştri şi nu ne duce pre noi la ispitire, ce ne mântueşte pre noi de vicleanul!" De remarcat că, în afară de textele Rugăciunii Domneşti, în astfel de izvoare occidentale atât latinitatea românei, cât şi credinţa creştină a dacoromânilor sunt reflectate de liste paralele, în română şi în latină, respectiv în italiană, de cuvinte privitoare la religie, de tipul batezat - baptezatus, Paste - Pascha; Dumnedzeu - Domeniddio, beselica - basilica, chiesa, Domno - Signore, rogare - pregare etc. Aşadar, opera la care ne-am referit mai sus a lui Eugeniu Coşeriu pune în lumină faptul că prin "Tatăl nostru" am fost cunoscuţi în lume în calitate de latini şi de creştini.