Proclamarea „Anului omagial al pastorației familiei creștine” și „Anului comemorativ al sfintelor femei din calendar”

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2026 drept Anul omagial al pastorației familiei creștine și Anul comemorativ al sfintelor femei din calendar (mironosițe, mucenițe, monahii, soții și mame), recunoscând astfel rolul esențial pe care familia și femeia îl au în cultivarea și promovarea identității creștine, precum și în transmiterea credinței creștine de la o generație la alta.

În epoca actuală, când instituția familiei se confruntă cu provocări multiple, iar rolul femeii în Biserică și în societate necesită o apreciere mai profundă, este necesar să subliniem că familia este nucleul de bază al comunității creștine, iar femeia creștină, soție și mamă, este factor principal de credință, iubire darnică și evlavie statornică.

Biserica are misiunea de a susține și de a întări familia creștină, oferind îndrumare pastorală și sprijin spiritual pentru toate etapele vieții familiale: pregătirea tinerilor pentru căsătorie, educația creștină a copiilor, rezolvarea problemelor interne și intensificarea legăturilor de iubire dintre membrii familiei. Familia creștină nu este doar o celulă sau o unitate socială, ci și o „mică biserică” („și casa este o mică biserică”¹), după exprimarea Sfântului Ioan Gură de Aur, iar Fericitul Augustin numește familia „biserica de acasă (ecclesia domestica)”² în care se trăiește și se transmite credința ortodoxă în mod viu și firesc. Sfânta Scriptură descrie legătura lui Dumnezeu cu lumea ca pe o relație de intimitate, ca pe o cununie și o familie (cf. Efeseni 5, 21-33). Biserica este locul în care, prin lucrarea curățitoare și sfințitoare a Sfântului Duh asupra sufletului omului smerit, se trăiește iubirea frățească în Dumnezeu-Fiul devenit Om și iubirea părintească a lui Dumnezeu-Tatăl, pe Care Domnul nostru Iisus Hristos ne-a învățat să-L chemăm astfel: „Tatăl nostru, Care ești în ceruri”. Biserica, plină de harul Preasfintei Treimi, este, deci, Familia iubirii de oameni a Preasfintei Treimi, iar familia creștină a fost numită pe drept cuvânt „Biserica de acasă” („Ecclesia domestica”).

Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție ne arată valoarea deosebită a femeii credincioase în viața și în misiunea Bisericii de transmitere a credinței în Dumnezeu. Biserica a promovat demnitatea femeii, mai ales prin faptul că venerează pe Maica Domnului Iisus Hristos, ca ideal al feminității și al vieții creștine, purtătoare de Dumnezeu și de sfințenie, numind-o Preasfânta (Panaghia). Ea este deodată Fecioară și Mamă, icoană a Bisericii sfințite de harul Preasfintei Treimi, a umanității purtătoare de Hristos și a iubirii smerite și milostive sau darnice.

Alături de Maica Domnului, sfintele mironosițe au dovedit o credință statornică și un devotament exemplar față de Domnul Iisus Hristos; ele au fost primele persoane umane care au primit vestea cea mare a Învierii lui Hristos și primele care au transmis ucenicilor Săi adevărul Învierii Lui.

De-a lungul istoriei creștine, femeile sfinte au arătat că drumul spre sfințenie nu depinde de apartenența la o anumită categorie socială, ci de conlucrarea persoanei umane cu harul divin. Astfel, sfintele mucenițe care au mărturisit credința lor cu prețul vieții, sfintele monahii care au ales calea pocăinței, a postului și a rugăciunii neîncetate, dar și sfintele soții și mame creștine, care au îmbogățit tradiția ortodoxă a sfințeniei prin exemplul unei vieți creștine trăite în mijlocul familiei, al comunității eclesiale și al societății.

Familia creștină găsește modele de viață sfântă în numeroase familii sfinte din istoria Bisericii Ortodoxe. De exemplu, în secolul al IV-lea, familia Sfântului Vasile cel Mare ne oferă un exemplu remarcabil privind cultivarea sfințeniei în familie: părinții Vasile și Emilia, bunica Macrina cea Bătrână și cinci dintre copii – Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie de Nyssa, Sfântul Petru al Sevastiei, Sfântul Cuvios Navcratie și Sfânta Macrina cea Tânără – au fost toți opt înscriși ca sfinți în calendarul Bisericii Ortodoxe. Ei ne arată că educația creștină și trăirea virtuților evanghelice în familie pot forma luminători spirituali pentru toate generațiile. Din acest motiv, icoana sfinților din familia Sfântului Vasile cel Mare, pictată de Doamna Cosmina Miu din Bucureşti, este icoana anului omagial 2026 în Patriarhia Română. În astfel de modele concrete de viață creștină, familia este mediul în care se învață și se practică virtuțile creștine: rugăciunea fierbinte, iubirea smerită și milostivă, răbdarea, iertarea și ajutorarea celor aflați în nevoi.

În privința anului comemorativ 2026, menționăm cu bucurie faptul că, în anul 2025, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a canonizat șaisprezece femei românce cu viața sfântă, a căror proclamare generală a canonizării se va realiza la începutul anului 2026, iar proclamările locale ale canonizării acestora vor avea loc în timpul anului 2026, conform zilelor de pomenire din calendarul anului 2026. Împreună cu celelalte sfinte femei românce din calendar, ele formează Soborul Sfintelor Femei Românce, acestea fiind pomenite în Duminica Mironosițelor. Icoana Soborului Sfintelor Femei Românce a fost pictată de familia Răzvan şi Mihaela Bădescu din Buftea. Aceste noi sfinte femei românce din calendar ne arată că Biserica Ortodoxă Română a fost totdeauna binecuvântată cu femei credincioase și evlavioase, care au dus lupta cea bună a credinței și au săvârșit în sfințenie călătoria lor pământească (cf. 2 Timotei 4, 7) în multe forme de slujire: mame ai căror copii au devenit sfinți, mucenițe care au apărat credința creștină cu sângele lor, monahii care s-au rugat și au muncit în mănăstiri, femei mărturisitoare care au îndurat persecuțiile pentru numele lui Hristos și soții de voievozi sau domnitori care au sprijinit Biserica și neamul românesc.

Aceste sfinte femei românce sunt pentru noi atât modele de viețuire creștină, cât și rugătoare în cer pentru familia creștină. Mai ales astăzi când constatăm că familia se confruntă cu multe probleme, manifestate prin creșterea numărului de divorțuri, slăbirea legăturilor dintre bunici, părinți și copii, diminuarea rolului familiei în educația religioasă a copiilor și altele. Tinerii multor familii se luptă cu noi adicții sau dependențe ca droguri, alcoolism, jocuri de noroc (devenite o plagă socială mai ales prin promovarea exagerată a jocurilor online), exces de utilizare a internetului (sub toate formele lui de dependență) și altele. De aceea, este necesar ca Biserica să intensifice eforturile pastorale pentru sprijinirea familiei creștine, să dezvolte programe de consiliere și sprijin pentru familiile aflate în dificultate, să ofere educație religioasă adecvată pentru copii și să promoveze valorile familiei creștine mărturisitoare. Prin centrele de consiliere familială, prin programele de pregătire pentru căsătorie, prin acțiunile de asistență socială și prin activitatea organizațiilor de femei, Biserica Ortodoxă Română va continua să ofere sprijin concret pentru consolidarea familiilor creștine și pentru conștientizarea mai intensă a importanței familiei în viața Bisericii și a societății.

Prin proclamarea acestui An omagial și comemorativ (2026), Biserica Ortodoxă Română dorește să intensifice cultivarea vieții creștine în familie, iubirea dintre soț și soție, dintre copii și părinți și iubirea de Biserică și de neam, spre slava Preasfintei Treimi și binele poporului român.

 

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române