Profesorul Zaharia Samfirescu, o „punte” între Iași și Brâncuși

Câteva locuri din țară sunt legate, indiscutabil, de traseul devenirii sculptorului Constantin Brâncuși († 16 martie 1957). Unul este Craiova, oraș în care a urmat Școala de Arte și Meserii, apoi Bucureș­tiul, acolo unde și-a desăvârșit formarea artistică și intelectuală ca student al Școlii de Belle Arte și unde și-a întâlnit mentorii. Însă și Iașiul este marcat pe harta acestui traseu - prin prezența aici a „Ecorșeului”, prima lucrare importantă a sculptorului, o modelare revoluționară, pentru acea vreme, a corpului uman, și prin prezența lui Brâncuși însuși la cursurile de disecție ale profesorului Zaharia Samfirescu, desfă­șurate în Institutul de Anatomie. De Iași sunt legate și alte două lucrări brâncușiene, azi dispărute: bustul profesorului Samfirescu și cel al fiicei sale, Victoria Vaschide.

În perioada 1898-1902, Brân­cuși a fost student la „secțiu­nea de sculptură” a Școlii Naționale de Arte Frumoase de la Bucureşti. Aici îl cunoaște pe doctorul Dimitrie Gerota, alături de care va realiza prima dintre lucrările care i-au marcat traseul artistic: „Ecorșeul”. Deși este lucrarea sa de tinerețe, acesta sintetizează ceea ce Brâncuși reușise să esențializeze despre alcătuirea corpului uman din obser­va­țiile făcute în laboratoarele de anatomie ale profesorului Constantin Gerota, la București, și ale chirurgului Zaharia Samfirescu, la Iași. „Ascensiunea către formele fără sfârșit a început prin stăpânirea firii și anatomiei umane. Brân­cuși a dovedit că precizia ob­servației științifice și intuiția creatoare sunt fațetele aceleiași căutări a adevărului”, consideră dr. Richard Constantinescu, directorul Centrului Cultural „I. I. Mironescu” al Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași (UMF), cunoscut istoric al medicinei.

„Ecorșeul” sau „Jupuitul”, cum i s-a mai spus, o lucrare realizată din ghips policrom, după model, este reprezentarea unui corp uman fără piele, pe care se pot observa foarte bine detalii anatomice precum mușchii, ligamentele, tendoanele. Pentru a ajunge, în epocă, la performanța de a-l realiza, Brân­cuși a avut nevoie de foarte mult studiu și, mai ales, de îndrumarea unor foarte buni cunoscători ai anatomiei umane, așa cum era și doctorul Gerota. „Contribuția doctorului Dimitrie Gerota este, evident, esențială. El este inițiatorul proiectului și susținătorul lui, cel care îi mijlocește lui Brâncuși accesul la informație, la documentare, la cunoaștere, cel care asigură suportul material pentru realizarea și apoi multiplicarea lucrării, precum și cel care influen­țează în mare parte destinația instituțională a exemplarelor rezultate”, arată cercetătoarea Elena Bobi Dumitrescu, autoarea volumului „Ecorşeul Brâncuşi-Gerota. Istoria unei lucrări realizate la Școala de Belle Arte din Bucureşti”, într-un articol din catalogul „Brâ­ncuși: surse românești și perspective universale”, publicat după expoziția din 2023 de la Timișoara.

Lucrarea a fost nu doar o reușită de excepție a tehnicii sculpturale brâncușiene, ci și un instrument util în studierea anatomiei umane pentru studenții la Arte Frumoase sau la Medicină. A fost realizată după modelul statuii lui Hermes Capitolinul, „semnificativ mai mare decât un om de dimensiuni reale”, lucrată de sculptor în perioada 1901-1902. Conform Elenei Bobi Dumitrescu, „Ecorșeul” a fost considerat de Brâncuși însuși „o realizare de căpătâi”. Alături de Ansamblul de la Târgu Jiu, marchează „cele două puncte - de început și de sfârșit - ale căutării și desăvârșirii întregii opere sculpturale brâncușie­ne”.

Iașiul, parte din drumul formator al lui Brâncuși

Astăzi, în România, există cinci exemplare originale ale „Ecorșeu­lui”. Două se află la Craiova (la Muzeul de Artă și la Colegiul Național „Carol I”), unul la Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hație­ganu” din Cluj-Napoca, unul la Universitatea Națio­nală de Arte din București și, în fine, al cincilea la Muzeul de Anatomie al UMF Iași. Acest exemplar a fost restaurat în 2012 de artistul vizual ieșean Felix Aftene. „Există în istoria artei momente de o densitate aparte, iar prezența lui Constantin Brâncuși la Iași este unul dintre ele. În spațiul Institutului de Anatomie, timpul pare să fi încremenit într-un dialog continuu: aici locuiesc simbolic ucenicul și profesorul său de sculptură, Wladimir C. Hegel. Frontonul clădirii, dăltuit de maestru, și «Ecorșeul», modelat de elev, marchează hotarul dintre ucenicie și măiestrie. Această perioadă de formare, în care Brâncuși a fost legat de familia Hegel nu doar prin ucenicie, ci și ca logodnic al fiicei profesorului, i-a oferit acestuia un întreg stil de viață, axat pe asceza muncii și pe sfințenia formei”, explică dr. Richard Constantinescu.

Însă Brâncuși a fost legat de Iași nu numai prin faptul că aici s-a păstrat unul dintre ecorșeele pe care le-a realizat, ci și prin relația cu anatomistul și chirurgul ieșean Zaharia Samfirescu. „Documentele epocii atestă prezența artistului în Institutul de Anatomie din Iași, unde a asistat la lecțiile de disecție ale profesorului Zaharia Samfirescu”, mai explică dr. Richard Constantinescu.

Mai mult decât atât, în 1905, aflat deja la Paris, Brâncuși va sculpta, la comanda strălucitului psiholog Nicolae Vaschide, ginerele lui Zaharia Samfirescu, chipul anatomistului ieșean și al fiicei acestuia, Victoria Vaschide. Ambele busturi s-au pierdut, dar au rămas fotografii făcute chiar de Brâncuși, care mărturisesc exis­ten­ța lor. „La Iași, studiul lăuntrului uman devine o întâlnire fertilă între rigoarea școlii bucureș­tene, începută sub îndrumarea lui Dimitrie Gerota, și spiritul academic ieșean reprezentat de profesorul Zaharia Samfirescu. Expe­riența disecției a fost pentru Brân­cuși poarta de acces către esență, locul unde cunoașterea anatomică s-a transformat în viziune artistică. Recunoștința sa, purtată peste ani până în atelierul din Paris, s-a materializat în busturile modelate pentru mentorul său anatomic și pentru familia Vaschide”, apreciază Richard Constantinescu. Sub pseudonimul Ion Măgură, Nicolae Vaschide este și „cel dintâi care îl pomenește în scris pe Brâncuși” - „Lettre de Paris. Les Roumains aux Salon” în „L’Indepéndence Roumaine”, din 20 mai 1906 - după cum arată Ioana Vlasiu în catalogul Expoziției Brâncuși de la Timișoara.