„Luceferi ai Zilei celei neînserate și stele ale Soarelui Celui mare”

Sfinții Cuvioși Sila, Paisie și Natan s-au nevoit în secolul al XVIII-lea la Sihăstria Putnei, dar trimit și astăzi ajutorul și mijlocirea lor fiecărui închinător care calcă pământul Bucovinei sau le cer ajutorul de oriunde. Atestată documentar în cea de-a doua parte a secolului al XV-lea, Sihăstria Putnei a cunoscut perioada cea mai înfloritoare din punct de vedere duhovnicesc chiar în secolul al XVIII-lea, când au viețuit aceşti cuvioși. 

De ce sunt importanți pentru noi, cei din lume, cei trei sihaștri de care ne despart aproape trei veacuri și ce putem învăța din viața lor? Pentru că atunci când ne aplecăm cu atenție asupra vieții și petrecerii sfinților vedem că în toate veacurile provocările omului au fost în esență aceleași, la fel și lupta duhovnicească pentru dobândirea virtuții.

Să descoperim așadar în aceste trei minunate vieți pe cei trei mari nevoitori români care ne mângâie și ne întăresc prin rugăciunea lor și care, prin vie­țuirea lor, ne luminează ca niște faruri calea către Împărăția lui Dumnezeu.

Sfântul Cuvios Sila

„De prunc însetând de Dumnezeu, ca un cerb ai alergat către izvoarele harului, Sila slăvitule și silindu-ți firea cu nespuse osteneli, pe tine vas curat al Stăpânului cu totul te-ai făcut; pe Acesta fă-L îndurat şi nouă, celor ce te cinstim cu dragoste.”

Cuviosul Sila s-a născut în jurul anului 1697 și a ales calea monahală de la o vârstă fragedă, intrând în Schitul Orășeni din Botoșani. După moartea stare­țului său a ajuns la Schitul Sihăstria Putnei, unde va fi călugărit, iar ulterior hirotonit diacon și preot, primind mai târziu și schima cea mare (sau marele chip îngeresc, cea mai înaltă treaptă din monahism).

A fost dăruit de Dumnezeu cu darul cuvântului, cuvintele sale cu putere multă ajungând direct în inimile oamenilor. În toamna anului 1753, trecând la Domnul starețul Dosoftei, Cuviosul Sila este numit stareț al Sihăstriei Putnei de către Mitropolitul Moldovei, Sfântul Iacob Putneanul. Starețul Sila este cel care a inițiat și finalizat construirea unei biserici de piatră cu hramul „Buna Vestire”, a cărei înălţare a durat patru ani (între 1754-1758).

Ajuns duhovnic renumit, ­Cuviosul Sila a fost prețuit atât de credincioșii simpli, cât și de domnitori ai Moldovei precum Constantin Cehan Racoviță și Grigorie Calimachi, dar și de alți înalți dregători. Ultimii ani de viață ai Cuviosului Sila au fost marcați însă de multe lipsuri și încercări, ca urmare a ocupării Bucovinei de către Imperiul ­Habsburgic în anul 1775.

Cunoscându-și apropierea sfâr­șitului pământesc, Sfântul Sila a numit povățuitor al Sihăstriei Putnei pe Cuviosul Natan. La 23 aprilie 1783, după 70 de ani de ne­voință la Sihăstria Putnei, Cuviosul ieroschimonah Sila și-a dat cu pace sufletul în mâinile Domnului, pe care L-a slujit toată viața.

Sfântul Cuvios Paisie

„De norul ceresc ți s-a umbrit inima îmbelșugat, de Dumnezeu iubitorule Sfinte Paisie și spre toți, Părinte, iubitor făcându-te cu fapta și cuvântul, i-ai luminat, preaînțeleptule, ca făclia cea din sfeșnic arătându-te tuturor, preaminunatule.”

Sfântul Cuvios Paisie s-a născut în anul 1701, intrând de asemenea încă de tânăr în viața monahală. A fost hirotonit diacon, apoi preot, fiind numit egumen la Mănăstirea „Sfântul Ilie” din Suceava, în vremea domniei lui Constantin Cehan Racoviță. După ce petrece un timp și la Mănăstirea Râșca, dorind o viață mai liniștită, vine la Sihăstria Putnei, trăindu-și cealaltă vreme a vieții în adâncă smerenie. Deși nu a fost stareț al Sihăstriei, cuviosul era un mare rugător, întărind pe credincioși în credința ortodoxă, mai ales în vremea stăpânirii străine.

De asemenea, primise de la Dumnezeu darul înainte-vederii care, alături de alte virtuți, l-a făcut să fie cinstit de către toți ca un mare părinte duhovnicesc. Era considerat un adevărat stâlp de foc pentru nevoința și măsura rugăciunii sale. Împreună cu stareții Sila și Natan, a fost martor al greutăților din anii de stăpânire austriacă, dar acest lucru nu i-a slăbit nevoința.

Cuviosul ieroschimonah Paisie a trecut cu pace la cele veșnice în data de 16 decembrie 1784.

Sfântul Cuvios Natan

„Toiag în războiul nevăzut făcându-te fraților prin rugăciunea și sfatul tău, slăvitule Natan, cu pecetea crucii deplin ți-ai pecetluit și inima, și mintea, și capul tău, pe care l-ai lăsat mărturie de sfințenie obștii tale și toiag, și pavăză.”

Sfântul Natan s-a născut în zona Pașcanilor și a viețuit mult timp la Mănăstirea Putna, fiind eclesiarhul mănăstirii (acesta este de regulă un călugăr responsabil cu organizarea liturgică și întreținerea materială a unei biserici de mănăstire).

S-a retras și el la Sihăstria Putnei pentru mai multă liniștire, fiind tuns ulterior în schima cea mare cu numele Natan. Cuviosul Sila, părintele său duhovnicesc, înainte de moarte l-a lăsat stareț în locul său. Primind de la Dumnezeu multe daruri duhovnicești, Sfântul Natan a fost părintele duhovnicesc și colaborator apropiat al Sfântului Mitropolit Iacob Putneanul.

A avut însă și darul caligrafiei, ocupându-se de copierea de cărți de slujbă și de învățătură duhovnicească. A realizat în 1754 pomelnicul cu ctitorii Mitropoliei Moldovei, al Sfântului Iacob Putneanul. În 1760 traduce Canonul către Preasfânta Născătoare, iar în 1770 traduce și scrie Rânduiala călugăriei. Între 1782-1783 trimite o serie de scrisori în care cerea sprijin material, pentru a menține viața sihăstriei sale, pe fondul ocupației austriece care adusese mari lipsuri și greutăți.

Cuviosul ieroschimonah Natan se mută la Domnul cu pace în data de 26 decembrie 1784.

Descoperirea sfinților și canonizarea lor

La scurt timp după trecerea la cele veșnice a celor trei cuvioși, Schitul Sihăstria Putnei a rămas pustiu din pricina vitregiei vremurilor. După mai bine de 200 de ani, la începutul Postului Mare din anul 1990, un monah putnean, retras la liniștire pe locul fostei sihăstrii, a văzut o lumină cerească deasupra pronaosului vechii biserici ruinate, lumină care a înconjurat biserica și apoi s-a făcut nevăzută.

În ziua de 24 aprilie 1990 s-a început refacerea Schitului Sihăstria Putnei și au fost găsite lângă biserica de piatră mormintele celor trei cuvioși: Sila, Paisie și Natan, osemintele lor fiind galbene (precum chihlimbarul) și răspândind bună-mireasmă, ca mărturii limpezi ale sfințeniei lor. În anul 2016 ei au fost canonizați de către Sinodul Bisericii Ortodoxe Române, ziua prăznuirii sfinților de la Sihăstria Putnei fiind rânduită la 16 mai.

La 14 mai 2017, în timpul stăreției arhimandritului Nectarie Clinci (în prezent Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului), a avut loc proclamarea oficială a canonizării Sfinților Cuvioşi Sila, Paisie şi Natan de la Sihăstria Putnei, alături de cea a Sfântului Mitropolit Iacob Putneanul, cei patru sfinți adăugându-se celor peste 100 de sfinţi români din calendarul Bisericii noastre.

Sfintele moaște ale Cuvioșilor Sila, Paisie și Natan sunt aşezate spre închinare într-o raclă de lemn din pridvorul bisericii cu hramul „Buna Vestire” de la Sihăstria Putnei (refăcută între anii 1990-1996). Astăzi obștea numără în jur de 50 de viețuitori, starețul așezământului monahal fiind arhimandritul Iosif Onică.

Minunile, ca roade pline de iubire ale sfințeniei

Toți cei care calcă pragul Mănăstirii Sihăstria Putnei din dulcea Bucovină se închină și la racla moaștelor sfinților ei ctitori și primesc binecuvântare și ajutor, fiecare după trebuința lui. Multe persoane dau mărturie de întâmplări minunate care le-au marcat viața și le-au alinat mari su­fe­rințe. Vom relata doar câteva dintre aceste minuni care pun în lumină puterea primită de sus de bineplăcuții lui Dumnezeu, care ne pot ajuta prin harul Său, fiind­că prin viața lor de nevoință și răbdare au urcat pe treptele sfințeniei.

Alungarea duhurilor rele

După ce osemintele Sfinţilor Sila, Paisie și Natan au fost aşezate în raclă spre închinare în pronaosul Bisericii „Buna Vestire”, o femeie posedată, venind să se închine la icoana făcătoare de minuni de la Mănăstirea Putna, a aflat şi de Cuvioșii Sila, Paisie şi Natan de la Sihăstria Putnei. A pornit astfel spre schit pentru a se închina, cu nădejdea vindecării și ușurării de acest mare chin.

Pe cale, aproape de schit, i s-au arătat trei bătrâni cu bărbi mari, foarte cuviincioși, având trei toiege în mâini, cu care au început să alunge duhurile cele necurate de care ea era stăpânită. După această minunată arătare, femeia s-a simțit ușurată și s-a vindecat. Ajungând la schit, ea a povestit cu bucurie pictorului Liviu Dumbravă, care tocmai atunci picta interiorul bisericii, cum i-a văzut pe cei trei sihaștri, și astfel sfinții au fost pictați după descrierea femeii vindecate prin rugăciunile și ajutorul lor.

De asemenea, între anii 2001-2002, mai multe persoane care sufereau de atacuri din partea demonilor, venind la Sihăstria Putnei, au cerut să li se citească dezlegări și să se închine la moaștele cuvioșilor. Preotul de la racla sfinților a mărturisit că persoanele demonizate se linișteau după închinarea la sfintele moaște, dar în mod special după atingerea moaștelor Cuviosului Paisie.

O vindecare de cancer

O altă minune a fost săvâr­șită de sfinții cuvioși în anul 2014. Este vorba despre tămăduirea unei credincioase din municipiul Roman care avea cancer la oase în faza de metastază. Doamna A. din Suceava, aflându-se într-un pelerinaj la Sihastria Putnei, s-a rugat la moaștele celor trei sfinți pentru prietena bolnavă din Roman, care era ­într-o stare foarte gravă. Tocmai atunci fusese adusă acasă de la spital, fără ca medicii să-i dea multe luni de viață, deoarece metastazele se răspândiseră deja în corp. Imediat după acel pelerinaj, în care a fost pomenită la racla cuvioșilor, acea femeie s-a simțit mult mai bine, iar medicii au avut o mare surpriză la următoarele analize medicale. Analiza markerilor tumorali, care după operaţie aveau valoarea 3.000 (valorile normale fiind între 1-8), indica de această dată valoarea 3, ceea ce confirma vindecarea minunată și biruința asupra bolii cumplite a cancerului prin puterea mijlocirii sfin­ților.

Minunile Cuvioșilor Sila, ­Paisie și Natan de la Sihăstria Putnei sunt numeroase, multe dintre ele rămânând în taina sufletelor ce le trăiesc. Avem încrederea că toți cei care ajung în acest ținut al sfințeniei și se închină la sfintele lor moaște primesc binecuvântare și cu mult folos prin prietenia cu cei trei sfinți sihaștri, ale căror rugăciuni de foc sprijină întreaga lume.

Citirea vieților sfinților și rugăciunille adresate lor ne descoperă măreția sfințeniei și a lucrării lor, dar mai ales ne apropie de ei. Cred că fiecare poate învăța din viețile lor, deoarece ele sunt cele mai bune modele de credință vie și de statornicie în fața necazurilor vieții. Oprindu-ne puțin din tumultul vieții cotidiene și cercetându-le viața, vom fi uimiți să vedem dorul lor profund după Dumnezeu, care a rodit chiar și în cele mai vitrege condiții exterioare ale vieții, sau poate mai ales atunci.

Să avem parte de întreitele mijlociri ale Sfinților Sila, Paisie și Natan din ceruri, acolo unde ei se bucură veșnic de iubirea lui Dumnezeu, Cel în Treime ­închinat!

Astăzi ne-au răsărit, ca niște luceferi ai Zilei celei neînserate și ca niște stele ale Soarelui Celui mare, sihaștrii cei cu numărul Treimii numărați și întru o ceată dumnezeiește uniți: preaminunații Sila, Paisie și Natan; pe care lăudându-i, așa să zicem: Bucurați-vă, dumnezeiești oglinzi ale harului, care cu dumnezeiască lumină străluciți pe cei ce vă laudă! Vase cu totul curate Dumnezeieștii Treimi v-aţi arătat în vremea cea din urmă în lume; Acesteia rugându-vă neîncetat cu îndrăzneală, Părinţilor, pomeniţi-ne pururea şi pe noi, mântuire mijlocindu-ne.