Profeţii false în numele Sfintei Scripturi

În marile oraşe din România şi din întreaga lume au apărut mii de afişe publicitare care anunţau data sfârşitului lumii. Departe de a fi o glumă inocentă, sunt anumite persoane care chiar cred într-un cod numerologic al Bibliei.

Pastorul american Harold Camping a anunţat cu "exactitate" sfârşitul lumii. Astfel, pe 21 mai 2011 s-ar fi împlinit 7.000 de ani de când Noe s-a salvat prin arcă de la Marele Potop, dată ce ar corespunde cu ziua Judecăţii de Apoi. Pasionat de Biblie, dar şi de numerologie, Harold Camping este inginer de profesie. La vârsta de 89 de ani, el interpretează Sfânta Scriptură ca pe carte magică, cu informaţii cifrate despre sfârşitul lumii. Astfel, după asociaţii de numere şi calcule mai mult sau mai puţin spectaculoase, care trezesc zâmbetul pe buzele unora şi îngăduinţa din partea altora, Camping şi miile lui de adepţi sunt ferm convinşi că sfârşitul anunţat de ei trebuia să vină pe 21 mai 2011. Dar nu e prima oară când sfârşitul lumii s-a lăsat aşteptat. Într-o carte tipărită în 1992, pastorul american prevestea sfârşitul iminent al lumii pentru septembrie 1994. De la detaliile numerice existente în Biblie, Harold a dezvoltat o obsesie în identificarea unui mesaj ascuns, a da o semnificaţie eshatologică fiecărui număr prezent în textul revelat. Dar pentru că interpretările lui nu se bazează pe logica textului şi nici pe metodele mai vechi sau mai noi pentru înţelegerea mesajului biblic, nu este de mirare că astfel de speculaţii se dovedesc a fi false. Biblia nu poate fi interpretată de oricine Chiar dacă sfârşitul lumii nu a venit, adepţii lui Camping au falimentat. Nu atât pentru că profeţiile lor au fost spulberate, ci mai ales că mulţi dintre ei şi-au investit toţi banii în a promova aceste idei. În schimb, Harold Camping îşi păstrează cele 100 de milioane de dolari din conturile sale. Pentru alţi neoprotestanţi care nu împărtăşesc astfel de profeţii matematice apare o altă problemă. Ei cred că astfel de profeţii false, bazate pe numerologie, şi nu pe o analiză critică a textului biblic, este deficitară, afectând credibilitatea Sfintei Scripturi. Aceasta nu va mai putea fi privită ca un text revelat, ca o autoritate supremă, pentru că percepţia generală va fi aceea că toate profeţiile biblice sunt eronate. Oamenii vor sesiza greu că nu Biblia a greşit, ci doar predicatori neşcoliţi sau pasionaţi doar de senzaţionalul mistic, fără a lua în considerare şi interesele materiale, au interpretat după propria părere textele scripturistice. Între timp, cei mai mulţi români trec pe lângă aceste mesaje fără a le acorda prea mult credit. Unii le consideră pur şi simplu "prostii". Amplasate pe blocuri de către firme de publicitate, ele vor dispărea odată cu sfârşitul lumii sau, cel mai probabil, vor fi înlocuite de reclame la detergenţi sau alte produse de igienă. Sfântul Apostol Pavel îi scrie ucenicului Timotei despre textele biblice că "toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţirea cea întru dreptate, astfel ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit, bine pregătit pentru orice lucru bun" (II Tim. 3, 16-17). Din aceste câteva cuvinte se observă rolurile importante pe care le au textele inspirate de Duhul Sfânt pentru desăvârşirea vieţii omului. În acelaşi timp însă, în Biblie se află "unele lucruri cu anevoie de înţeles, pe care cei neştiutori şi neîntăriţi le răstălmăcesc, spre a lor pierzare" (II Pt. 3,16). Acest lucru se aplică şi în cazul profeţiilor, pentru că "nici o proorocie a Scripturii nu se tâlcuieşte după socotinţa fiecăruia" (II Pt. 1, 20). Deşi are un rol deosebit de important pentru viaţa dogmatică sau liturgică a Bisericii, Sfânta Scriptură nu este absolut necesară pentru mântuirea credinciosului. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că "ar fi trebuit să nu avem nevoie de ajutorul Sfintelor Scripturi, ci să avem o viaţă sfântă atât de curată, încât harul Duhului să fi ţinut locul Scripturilor în sufletele noastre… însă oamenii s-au abătut de la drumul cel drept, unii din pricina învăţăturilor greşite, iar alţii din pricina vieţii şi a purtărilor lor. De aceea a fost nevoie de aducerea aminte a scripturilor". Observăm astfel că Scripturile nu sunt autoritatea supremă pentru creştin. Acesta nu trebuie să se bazeze pe faptul că viaţa veşnică se dă prin Scriptură. Textele biblice arată şi îndrumă spre persoana Mântuitorului Iisus Hristos, El fiind Cel pe care trebuie să-L căutăm, El fiind aşteptarea şi ţinta noastră. În cartea "Moştenirea lui Hristos", diaconul Andrei Kuraev se întreabă "ce a lăsat Hristos după Înălţarea Sa la cer?". Simplificând lucrurile, el consideră că, "după părerea protestanţilor, Hristos a lăsat oamenilor Biblia. Iar potrivit catolicilor, El a lăsat lumii pe urmaşul lui Hristos, pe papă. Conform experienţei ortodoxe, El ne-a lăsat nouă pe Sine Însuşi". Sfârşitul lumii văzute Pe creştinul adevărat îl preocupă mai mult propriul sfârşit decât sfârşitul întregii lumi. El este conştient că cel mai important lucru constă în unirea cu Hristos, în participarea mistică la viaţa treimică. Codul "secret" al Bibliei este persoana lui Hristos care se descoperă în totalitate doar prin comuniunea şi împărtăşirea cu El, doar prin lăsarea acestei lumi şi unirea deplină cu El. Aşa cum lumea are un început, ea va avea şi un sfârşit. Însă Sfânta Scriptură ne spune că doar Dumnezeu cunoaşte acest timp (cf Mt. 24, 26). Nu este de folos omului să cunoască sfârşitul, căci altfel el ar fi fost anunţat. Sfârşitul lumii va veni când oamenii îşi vor întoarce cu totul faţa de la Dumnezeu, când ei vor prefera să fie singuri, închistaţi în autosuficienţă, fără iubire şi fără Dumnezeu. Când răul va atinge un maxim, atunci va veni sfârşitul. Atunci va veni de fapt Hristos pentru a nimici răul pentru totdeauna. Sfârşitul lumii nu înseamnă că aceasta va pieri, pentru că Dumnezeu nu creează nimic pentru a-l distruge mai apoi. În schimb, lumea se va curăţa ca prin foc, transformându-se în "cer nou şi pământ nou" (Ap. 21, 1). Nu se distruge, ci se transformă. Nimicindu-se păcatul şi moartea, această lume va fi accesibilă doar celor ce ştiu să trăiască fără ele, doar cei care nu s-au lipit de lucrurile acestei lumi care trece, ci de Hristos, Care "ieri şi azi şi în veci este acelaşi" (Ev. 13, 8). Doar cei care s-au umplut de El vor putea trăi viaţa veşnică în Împărăţia lui Dumnezeu.