Progrese medicale

Eforturile făcute de către cercetătorii în biologie şi medicină din diverse ţări ne aduc informaţii valoroase, care contribuie la o mai bună cunoaştere a corpului uman şi la dezvoltarea unor tratamente cât mai eficace. Câteva dintre realizările recente în acest domeniu sunt prezentate succint în continuare.

Riscul de infarct de miocard creşte cu aproximativ 2%, odată cu scăderea temperaturii cu un grad Celsius. Această observaţie a fost publicată recent de specialiştii londonezi, care au făcut o comparaţie între numărul de internări cu infarct şi temperatura din ziua respectivă. S-a observat, astfel, că scăderea cu un grad Celsius într-o zi determină o creştere semnificativă a numărului de infarcturi faţă de zilele anterioare internării. Studiul a fost efectuat pe 80.000 de pacienţi internaţi, între 2003-2006. Persoanele cele mai expuse sunt bolnavii cardiovasculari, care au peste 75 de ani. De aici se desprinde recomandarea pentru persoanele sensibile, de a nu ieşi în frig. Cercetătorii americani de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts - Boston au pus la punct primul dispozitiv care poate măsura zahărul din sânge (glicemia) foarte precis şi fără dureri. Se ştie că, până acum, o astfel de determinare se realiza la bolnavii de diabet de tip I (insulino-dependent) prin înţeparea de mai multe ori pe zi a degetului pentru prelevare de sânge. Autorii dispozitivului au realizat o sondă infraroşie care se pune în contact cu pielea antebraţului şi măsoară concentraţia glucozei existentă sub piele. Singura dificultate observată până acum apare în situaţia în care bolnavul înghite o băutură care conţine zahăr. În acest caz, băutura cu zahăr determină o creştere mai rapidă în sânge a glucozei decât în lichidul de sub piele. Pentru o măsurare corectă va fi nevoie de un interval de 10 minute pentru ca glucoza să ajungă în lichidul dintre celulele pielii. Se apreciază că un astfel de dispozitiv va ajunge pe piaţă peste cinci ani. Medicii israelieni au realizat un aparat care permite paraliticilor să utilizeze computerul sau să dirijeze un scaun rulant. Importanţa descoperirii constă în aceea că pentru efectuarea acestor operaţii se utilizează presiunea aerului din nas. Două tuburi inserate în narine sunt legate cu un calculator care înregistrează variaţiile de presiune induse de mişcările respiratorii. În acest mod pacientul poate realiza o succesiune de presiuni care pot servi drept cod pentru a declanşa mecanismul de pornire a unui scaun rulant electric sau a unui calculator. Cercetători din Haifa au pus la punct un mecanism miniatural dotat cu nanoelectrozi de aur acoperiţi cu molecule organice care pot detecta prezenţa unei tumori canceroase în aerul expirat. Acest fapt este posibil, deoarece s-a observat că celulele tumorale emit compuşi organici volatili, care, transportaţi de sânge, ajung în plămâni şi apoi trec în aerul expirat. Studii făcute până acum, pe o sută de voluntari, au permis depistarea cancerului de plămân, de sân şi de prostată. Metoda este în curs de optimizare şi validare pe un număr mai mare de pacienţi. Stimularea electrică cerebrală este aplicată de mai mulţi ani la bolnavii atinşi de boala Parkinson, cu rezultate satisfăcătoare. Iată, însă, că o echipă de la Universitatea din Toronto, condusă de doctorul Andres Lozano, a implantat electrozi în creierul unor persoane care sufereau de boala Alzheimer. Cu ajutorul acestor electrozi a fost stimulată o zonă a creierului care avea legătură cu memoria. După un an, s-a observat că, la toţi cei şase pacienţi testaţi, creierul utiliza mult mai bine glucoza, carburantul esenţial pentru activitatea sa. Dar, doar la trei dintre ei s-a observat o capacitate mai bună de memorare şi o întârziere a degradării mentale. Cercetări experimentale efectuate la Institutul Oncologic din Milano, Italia, creionează o direcţie nouă pentru terapia unor forme de cancer. S-a observat că o bacterie care determină boala numită salmoneloză, dacă este plasată într-o cultură de celule canceroase (ex. melanom), determină ca acestea din urmă să sintetizeze o moleculă care poate fi recunoscută de către sistemul imunitar. În acest fel mijloacele proprii de apărare ale organismului ar putea recunoaşte şi distruge celulele canceroase. Deocamdată studiile au fost confirmate doar prin experienţe efectuate pe celule canceroase de şobolan.