Protoiereul Gheorghe Baltag - Ctitorul marilor zidiri și prietenul sfinților

Fiu al ținuturilor fălticinene, născut la Moișa în 1909, Gheorghe Baltag avea să devină unul dintre cei mai cunoscuți preoți ai zonei. Prin ce s-a remarcat acest sacerdot este greu de cuprins în pagina unei sărace amintiri. A urmat Teologia la Cernăuți, absolvind în anul 1933. Cernăuțiul era atunci la fel de vestit cum este astăzi Harvardul, Cambridgul, Oxfordul ori Strasburgul. Se întâlneau acolo profesori mari, de faimă, cu seriozitate și cu o mare preocupare pentru studiul Teologiei. Fostul lui rector, Arhimandritul Eugeniu Laiu, după câțiva ani devenea episcop-vicar la Cernăuți ,iar în 1957 se retrăgea la mănăstirea de metanie, Horaița, până la moartea sa, în 1967. Preotul Gheorghe Baltag a fost unul dintre puținii studenți care și-a adus aminte de el, vizitându-l de mai multe ori și încercând să-i aline durerea „exilului” și a domiciliului forțat în singuratica mănăstire. Tot la Cernăuți studentul teolog Gheorghe Baltag l-a cunoscut pe evlaviosul Ilie Iacob, care urma acolo studiile medii, întâlnindu-l apoi, de câteva ori în obștea Mănăstirii Neamț, unde acesta a devenit monahul Ioan Iacob, bibliotecarul Lavrei. Cei doi s-au împrietenit în perioada în care părintele Gheorghe Baltag a slujit ca diacon, mai bine de un an, la Biserica Adormirea Maicii Domnului din orașul Târgu Neamț. În anii '80, îndată după descoperirea moaștelor Cuviosului Ioan Iacob, părintele a dorit să facă o călătorie la Ierusalim. În anii aceia, un astfel de pelerinaj se realiza destul de  greu. Prima dată Departamentul Cultelor nu și-a dat avizul. Părintele a insistat și până la urmă a reușit. La întoarcerea din Țara Sfântă era profund marcat de reîntâlnirea cu prietenul tinereților sale, ieroschimonahul Ioan Iacob, proslăvit de Dumnezeu în smerita peșteră din Pustiul Hozeva. Ca și celălalt prieten de la Mănăstirea Neamț al cuviosului Ioan Iacob, părintele Baltag n-a mai trăit pe pământ bucuria canonizării monahului nemțean în vara anului 1992. Cei trei prieteni s-au bucurat atunci în Împărăția lui Dumnezeu, întru negrăită slavă.

Părintele cu vocație de ctitor

Preot la Ciumulești, Țolești, Grădini și Adormirea din Fălticeni, părintele Baltag a avut vocație de ctitor restaurator, iubitor de ordine și pace, osârduitor și conștiincios, demn și devotat slujirii Bisericii în vremuri de mare încercare.

La Ciumulești, în timpul parohiatului său, i-a îndrumat pașii spre biserica satului și spre viața monahală episcopului Gherasim Cucoșel Putneanul care-l evocă în cartea „Iarba din roata amurgului”: „…Dacă cei mai mulți dascăli amintiți mi-au fost călăuzitori spre știință, din punct de vedere spiritual, nu pot să uit călăuza părintelui paroh Gheorghe Baltag. La acea vârstă, pentru mine, părintele Baltag era sfântul prin care vorbește Dumnezeu. Ținuta sa eclesială era impecabilă. Avea o voce caldă, ochi pătrunzători și plini de bunătate, drept ca lumânarea și la propriu și la figurat… Ținuta morală a părintelui Baltag mi-a dat imboldul de a fi slujitor al Bisericii…”. Prea Sfințitul Gherasim își amintește, în aceeași carte, de întâia slujbă la care a participat ca diacon, alături de parohul de la Ciumulești, la hramul Sfintei Parascheva din 1946. Episcopul și preotul au rămas prieteni apropiați toată viața. Lângă satul Ciumulești (astăzi Vadul Moldovei) se găsește înfloritorea Mănăstirea Cămârzani. Prin anii '40 acolo era un schit căzut în ruină. Preotul Gheorghe Baltag a de- pus eforturi mari pentru refacerea bisericii boierului Morțun și a chiliilor dimprejur. Când a plecat din parohia Ciumulești schitul era restaurat în întregime. Îmi mărturisea părintele că a primit mult ajutor în acea perioada din partea conducerii Mănăstirii Neamț, în ascultarea căreia s-a aflat schitul pentru o perioadă, ieromonahul Iosif Gabor fiind  trimis pentru câțiva ani egumen la Cămârzani.

Protoiereu emerit

La Biserica Grădini din Fălticeni a construit un pridvor nou, cu turlă deasupra, a schimbat acoperișul bisericii, a sistematizat cimitirul din preajmă și în aceeași perioadă (1966-1977) a fost protoiereu de Fălticeni. Dintr-un anumit punct de vedere, în acest răstimp a avut cea mai importantă realizare a vieții sale: construirea sediului Protoieriei din Fălticeni. Clădire elegantă, cu sală de ședințe, birouri, depozite la demisol și apartamente la etaj, protopopiatul Fălticeni era cel mai bine organizat din tot județul Suceava.

Desigur, părintele Baltag a fost ajutat de toți preoții zonei, dar el a avut meritul conducerii șantierului, a legăturii cu Centrul Eparhial Iași și al procurării materialelor de construcții care se obțineau atunci foarte greu. În timpul respectiv s-au construit mai multe biserici noi în cuprinsul protoieriei, unele cu mare renume cum ar fi Țarna Mare, Boroaia, Fântâna Mare, Cotul Băii, Sasca Mare, Praxia, altele restaurate integral (Fălticenii -Vechi) ș.a.m.d. În cadrul conferințelor periodice cu preoții era într-o bună zi așteptat la Fălticeni mitropolitul Moldovei Iustin Moisescu. Protoiereul Gheorghe Baltag se afla internat în spital și n-a putut participa la ședință. După încheierea discuțiilor, mitropolitul le-a spus preoților: „Să mergem la spital să-l vedem pe părintele Baltag.” Emoția părintelui a fost pe măsură. Chiriarhul l-a îmbărbătat, a vorbit cu medicii și i-a spus că dacă va fi nevoie îl vor transfera la o clinică universitară din Iași. N-a mai fost cazul. Părintele s-a refăcut în puține zile și a revenit la ascultarea sa. În 1977 a devenit protoiereu emerit, rămânând doar cu oficiul de paroh la Biserica centrală „Adormirea” din Fălticeni. Și aici a continuat lucrarea în ogorul Domnului. A restaurat și poleit cu aur catapeteasma, la fel și pictura, a modernizat și a mărit casa parohială, a construit o casă socială și a dinamizat viața spirituală a parohiei.

Hramul de la sărbătoarea Adormirii era cel mai bine pregătit din tot orașul, cu sobor numeros de slujitori, cu foarte mulți credincioși care nu mai „prindeau” loc în biserică. În perioada respectivă, Preafericitul Părinte Teoctist, pe atunci mitropolit al Moldovei și Sucevei, a săvârșit Liturghia arhierească și resfințirea bisericii, în 1985.

Prieten și confident pentru mari oameni de cultură

Preotul Gheorghe Baltag a fost un slujitor demn, om de cuvânt, punctual, evlavios și discret. Părea la prima vedere un om distant, rece, însă realitatea era alta. Numeroși ierarhi i-au trecut pragul casei cu diferite prilejuri. La fel și oamenii de cultură ai ținutului, unii socotindu-l prieten și confident. La înmormântarea dramaturgului Horia Lovinescu (†1983), a eseistului Vasile Lovinescu (†1984) și a publicistului Aurel George Stino († 1970), a condus slujba de înmormântare de la cimitirul Grădini. Doamna Steliana Lovinescu avea un respect deosebit pentru Sfinția Sa și participa permanent la Sfânta Liturghie, părintele oferindu-i strana dintâi din partea stângă, lângă Sfântul Altar. În viața lui de 83 de ani, aproape 60 au fost dăruiți slujirii Bisericii. Numeroase realizări, sfinte prietenii și „lupta cea bună” cu care s-a luptat în această viață i-au adus, nădăjduim, cununa cea neveștejită a măririi.

La încheierea călătoriei sale pe pământ, ucenicul de altă dată din parohia sa dintâi, Ciumulești, episcopul Gherasim Cucoșel, a slujit cu lacrimi în ochi Sfânta Liturghie și apoi slujba înmormântării preoților de mir. Împreună cu marele sobor de slujitori, vlădica Gherasim a străbătut pe jos întreg orașul până la cimitirul Grădini, amintindu-și permanent de pilda cea bună a viețuirii sale.

La 15 ani de la vremelnica despărțire de cucernicia sa, aduc și eu mărturia bunătății și bunăvoinței sale față de mine, mulțumindu-i pentru toate, pentru exemplul cel bun, pentru vorba plină de duh spusă când și unde a trebuit, pentru prietenia arătată în anii seminarului teologic și după aceea în taina întâlnirilor noastre.

*  Arhim. Timotei Aioanei este exarh cultural al Arhiepiscopiei Iașilor