Putem şi trebuie să facem orice pentru dragostea lui Dumnezeu

Data: 22 Septembrie 2008

Nu trebuie să facem nimic zadarnic, fără ţintă; în toate, după îndemnul lui Pavel, trebuie să lucrăm spre slava lui Dumnezeu. „Fie că mâncaţi - zice el - fie că beţi, fie că faceţi orice ar fi, săvârşiţi totul spre slava lui Dumnezeu“. Dar cum e cu putinţă - veţi zice - să bem şi să mâncăm spre slava lui Dumnezeu? Chemaţi un sărac - puneţi la masă pe Hristos - şi veţi fi mâncat şi veţi fi băut spre slava lui Dumnezeu.

Dar nu numai a mânca şi a bea este ceea ce ne îndeamnă Pavel să facem spre slava lui Dumnezeu. Ci toate celelalte fapte, că a merge să ne întâlnim cu alţii sau a rămâne acasă - şi una şi alta trebuiesc făcute pentru Dumnezeu. Cum e cu putinţă? Când mergeţi la biserică sau vă duceţi să ascultaţi o rugăciune sau la o altă lămurire duhovnicească, fapta voastră-i pentru slava lui Dumnezeu. Tot aşa e cu putinţă să rămâneţi acasă pentru Dumnezeu. În cel fel? Când aflaţi tulburări, zavistii, petreceri diavoleşti, când ştiţi că străzile sunt pline de oameni răi şi stricaţi, staţi acasă, ţineţi-vă departe de această tulburare; veţi fi stat acasă pentru Dumnezeu. Ca şi ieşirile şi rămânerile, sunt şi laudele şi dojanele. Ei bine, cum poţi lăuda sau dojeni pentru slava lui Dumnezeu? Staţi adesea în faţa caselor voastre şi vedeţi trecând oamenii răi, care-şi încruntă sprâncenele, care se umflă de mândrie, ducând cu ei mulţime de linguşitori şi de pierde-vară. Şi dacă auziţi zicându-se: „Omul acela nu-i de invidiat? Nu-i el cu desăvârşire fericit?“; ei bine, opriţi pe cel ce grăieşte astfel, ţineţi-l pe loc, închideţi-i gura, dojeniţi pe cel pe care el îl admiră, plângeţi chiar. Iată ce înseamnă a dojeni pentru dragostea lui Dumnezeu. De asemenea, când vedeţi pe un sărac, dispreţuit, dar trăind în sărăcie şi în virtute, considerat ca nenorocit de cei din jurul lui, lăudaţi-l şi lauda ce veţi face acestui trecător va fi o învăţătură, un îndemn spre trai cinstit şi spre bine. Atunci când vă alegeţi prieteni, alegeţi-i pentru dragostea lui Dumnezeu. Şi cum vom alege pentru dragostea lui Dumnezeu prieteni? Necăutând prieteniile care pot aduce bani, legături de chefuri, protecţii omeneşti, ci urmărind în prietenie pe cei ce sunt în stare a ne da totdeauna un bun îndreptar sufletului, a ne sfătui de bine, a ne atrage atenţia când am greşit, a ne învinui când am păcătuit, a ne ridica dacă am căzut şi, prin puterea părerilor şi rugăciunilor lor, să ne ducă la Dumnezeu. Tot aşa, putem să ne facem duşmani pentru dragostea lui Dumnezeu. Dacă vedeţi un om stricat, întinat, plin de răutate, care încearcă să vă facă să cădeţi sau să deprindeţi vreo stricăciune, depărtaţi-vă de el, fugiţi de el, aşa după cum a poruncit Hristos, când a zis: „Dacă ochiul vostru drept vă aduce poticnire, scoateţi-l şi-l aruncaţi departe!“ Vorbind astfel, el poruncea să rupem cu aceşti prieteni, tot aşa de scumpi ca ochii şi preţioşi în treburile cele lumeşti, de a ne depărta de ei, dacă contravin mântuirii sufletului nostru. De veţi sta în adunări şi veţi vorbi despre multe, faceţi-o pentru Dumnezeu. Iar de tăceţi, tăceţi tot pentru Dumnezeu. Cum vom lua parte la o adunare pentru Dumnezeu? Înfrânându-vă, când vă aflaţi laolaltă cu alţii, de a vorbi despre treburile lumii, despre lucruri zadarnice, nepăsătoare şi fără un interes pentru voi, vorbind despre înţelepciunea creştină, despre iad, despre împărăţia cerurilor, evitând lucrurile nefolositoare. Cât despre tăcere pentru dragostea lui Dumnezeu, ea se realizează, de pildă, atunci când, jigniţi fiind, insultaţi fiind, suferind şi de alte multe rele, le îndurăm cu vrednicie, fără să cârtim împotriva celui care ne-a asuprit. Ca laudele şi dojanele - ca ieşirile şi rămânerile acasă, ca tăcerile şi vorbirile - tot aşa putem întoarce spre slava lui Dumnezeu lacrimile şi suspinările, bucuriile şi înveselirile… Dar pentru ce să vorbim despre laude şi dojane, despre întristări şi bucurii? Faptele cele mici, cele neînsemnate, pot să ne aducă roadele cele mai alese, dacă le săvârşim pentru dragostea lui Dumnezeu… Ce poate fi mai neînsemnat decât a ne pieptăna? Totuşi, este un mod chiar de a ne pieptăna pentru dragostea lui Dumnezeu. Dacă nu vă potriviţi părul pentru ca să vă înfrumuseţaţi, sau pentru a încânta şi a înşela pe cei care vă privesc, ci cu toată simplitatea, fără căutare - şi numai atât cât cere nevoia, atunciaţi făcut aceasta pentru dragostea lui Dumnezeu - şi răsplată, desigur, veţi avea, fiindcă aţi înăbuşit o dorinţă nevinovată şi aţi tăiat scurt o ambiţie nelalocul ei. Dacă acel care, pentru dragostea lui Dumnezeu, dăruind un simplu pahar cu apă proaspătă, primeşte drept moştenire împărăţia cerurilor, cugetaţi ce răsplată va fi dată aceluia care săvârşeşte toate pentru dragostea lui Dumnezeu. Poţi merge pentru Dumnezeu, poţi privi pentru Dumnezeu. Cum aşa? Când nu alergaţi după stricăciune, când nu admiraţi frumuseţile femeilor „străine“, când, văzând o femeie venind spre voi, vă înfrânaţi ochiul şi vă faceţi din teama lui Dumnezeu un zid care vă opreşte privirile, atunci lucraţi pentru Dumnezeu. Şi tot aşa, când în loc de a ne îmbrăca cu veşminte arătoase, luăm pe noi numai veşmintele care ne protejează. Chiar şi la încălţăminte putem extinde regula aceasta… Putem să ne slujim de încălţămintea noastră pentru dragostea lui Dumnezeu, când avem în vedere numai folosinţa şi când facem din ea măsura bucuriilor noastre. Şi faptele şi întâmplările pot fi extinse. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvinte alese)