Radiografii istorico-teologice ale raporturilor dintre Stat şi Biserică

Analiza raporturilor dintre Stat şi Bi­serică, dintre pu­terea politică şi cea spirituală, reprezintă un capitol constant al cercetării istorice, din ambele perspective ale unui binom dinamic. Sociologia şi politologia din zilele noastre acordă o atenţie specială acestui domeniu de investigaţie ştiinţifică, dintr-o perspectivă seculară orientată mai degrabă către pre­zent. De partea cealaltă, orice te­o­logie a istoriei, fundamentată pe cuvintele Mântuitorului: „Daţi Cezarului cele ce sunt ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu“ (Mt. 22, 21; Mc. 12, 17; Lc. 20, 25), beneficiază de fenomenologia com­plexă a faptelor şi eve­nimen­telor din trecutul mai apropiat sau mai îndepărtat, re­velatoare a modului de îm­plinire (sau ne­îm­plinire) a poruncii divine de către oameni. Diferitele tipuri de organizare a societăţilor umane din cursul celor două milenii creş­tine au fost marcate de un re­gis­tru larg al relaţiilor dintre Bi­se­rică şi Stat, unele modele devenind „clasice“ (cezaropapism, pa­pocezarism, simfonie bizantină, separaţie seculară între Bi­se­rică şi Stat), altele contu­rân­du-se în împrejurări istorice spe­cifice prin interferenţa modelelor vechi cu proiectele de transformare a structurilor societale. Mai ales după pătrunderea masivă a ideilor iluministe în cultura politică europeană, fe­no­me­ne­le sociale s-au accelerat, iar Bi­serica a trebuit să se afle mereu în stare de trezvie, pentru a răspunde concret la provocările vremurilor schim­bătoare.

Volumul „Biserică, naţiune şi putere de stat (secolele XVIII-XX): contribuţii documentare la istoria Bisericii Ortodoxe Ro­mâ­ne“, alcătuit de pr. conf. dr. Mihai Săsăujan şi publicat la Editura Uni­ver­sităţii Bucureşti în anul 2013, constituie un sprijin în înţe­legerea complexităţii trinomului evidenţiat în titlu, prin studierea a trei contexte di­fe­rite: Ortodoxia românească din Transilvania aflată sub stă­pânire austro-ungară (secolele XVIII şi XIX), Biserica Orto­doxă Română din Principatele Unite şi din România Mare, factor activ în edificarea statului român modern, dar şi rezistenţa spirituală în faţa regimului comunist ateu şi lupta pentru păstrarea autonomiei de funcţionare instituţională şi de prezenţă pastorală în societate.

Cele 21 de studii reunite în volumul părintelui conf. dr. Săsăujan, unele publicate şi în alte lucrări de specialitate, altele inedite, sunt rodul cer­cetărilor istorice şi arhivistice întreprinse de autor în ultimele două de­ce­nii. Grupate judicios în cele trei părţi ale cărţii (I. Relaţia Stat-Biserică în mo­narhia austriacă, cu referire specială la comuni­tă­ţile ortodoxe (secolul al XVIII-lea); II. Autonomie/autocefalie bi­se­ricească şi ideea naţională (se­colul al XIX-lea); III. Con­so­li­darea autonomiei bisericeşti în relaţie cu Statul Român în peri­oa­da interbelică şi limitarea a­ces­teia în anii 50 ai regimului de stat comunist (secolul al XX-lea)), textele ne oferă multe informaţii şi idei inedite. Studiile sunt organizate sistematic şi bogat ilustrate cu documente preluate din izvoare originale, consultate la Biblioteca de Stat din Viena sau în fonduri arhivistice şi bibliotecare din Sibiu, Arad şi Bucureşti.

Pentru a veni în ajutorul ci­titorilor, autorul prezintă concentrat, în Cuvântul înainte (pp. 7-15), toate cele 21 de stu­dii din vo­lu­m şi ne avertizează sentenţios: „Pentru o societate care se vrea dacă nu modernă, măcar func­ţio­nală, istoria nu poate oferi compensaţii sufleteşti. Poate oferi doar în­ţelesuri şi concluzii ce se cer studiate. Nu există o singură istorie. Faptele, chiar când sunt bine cunoscute, deschid foarte multe posibilităţi de interpre­ta­re. Cauzele, efectele, integrarea în timpul lung al istoriei dau naştere unor discuţii care nu se termină niciodată“ (p. 15).

În cele 304 pagini ale cărţii, autorul face accesibile aspecte ale vieţii bisericeşti ortodoxe din Ardeal din timpul mo­nar­hiei habsburgice, mai puţin cunoscute publicului larg: atitudinea instituţiilor aulice vieneze faţă de problematica religioasă a ro­mâ­nilor din imperiu, rezistenţa împotriva U­ni­rii cu Roma, demersurile Sfân­tului Andrei Şaguna pentru re­înfiinţarea Mitropoliei Tran­­silvaniei, eforturile depu­se în slujba dobândirii şi păs­tră­rii autonomiei bisericeşti naţio­nale. Remarcăm, de ase­me­nea, perspectivele privind contri­buţia Bisericii Ortodoxe din Prin­cipate la formarea statului român modern şi analizele re­feritoare la evoluţia raportu­rilor dintre autonomia biseri­cească şi structurile statului în perioada interbelică şi în timpul dictaturii comuniste. Chi­purile unor mari personalităţi bisericeşti, ierarhi şi profesori de teologie din veacul XX (mi­tropolitul Nicolae Bălan, pr. prof. Dumitru Stă­ni­loa­e, Gheor­­ghe Ciuhandu, Ni­co­lae Popovici, pr. prof. Teodor M. Popescu) vin să completeze cu strălucirea lor forţa spirituală a Bisericii în confruntarea cu prefacerile din societate.

Ilustraţia copertei, o ima­gine din Biblioteca Curţii imperiale din Viena veacurilor studiate în volum, este o invitaţie sugestivă la studiu şi la reflexie asupra vie­ţii bisericeşti ortodoxe raportate la dialectica structurilor politice şi sociale de ieri şi de azi.