Răspundem cititorilor: Tinctura de mesteacăn previne bolile renale

Data: 05 Ianuarie 2010

Adelina B., Buzău: „Mă adresez profesorului Constantin Milică, ale cărui rubrici le citesc cu regularitate în «Ziarul Lumina», cu rugămintea de a face câteva precizări cu privire la efectele benefice pe care le au preparatele din mesteacăn. Am auzit că ar fi foarte bune în bolile de rinichi, însă aş vrea să cunosc şi o părere avizată în acest sens. Vă mulţumesc.“

Prof. Constantin Milică: Preparatele din mesteacăn pot fi utilizate, într-adevăr, în combaterea multor afecţiuni. Cele mai bune rezultate s-au înregistrat în bolile renale şi genitale, la care intervin cantităţile mari de flavonoide existente în frunze şi scoarţă. Prin efectele antiinflamatoare şi antiseptice se curăţă tractul renal şi urinar de eventuale toxine sau de infecţii bacteriene (în caz de cistită, nefrită şi uretrită). În plus, acţionează direct prin eliminarea excesului de săruri minerale, separate sau compactate sub formă de nisip şi calculi. De reţinut că o eficienţă deosebită prezintă tinctura de mesteacăn, amestecată, în părţi egale, cu tinctura de ienupăr, pentru a evita îmbolnăvirile de cistită, pielită, nefrită cronică şi pielonefrite. Pe baza rezultatelor de până acum se poate aprecia că infuzia din frunze este cel mai bun remediu în tratarea litiazei renale, având efecte de dizolvare a calculilor din rinichi şi din căile urinare. Efectul este mai intens în cazul prezenţei uraţilor (săruri cu calciu ale acidului uric, format la o alimentaţie cu exces de proteine animale). Acţiunea de dizolvare a uraţilor se asociază excelent cu infuzia din frunze de merişor şi flori de meşeţel. Acţiunea diuretică se exercită şi prin eliminarea din sânge şi urină a excesului de acid uric, uree şi creatinină sau a excesului ionilor de clor şi sodiu. Aceste cantităţi în exces sunt foarte periculoase prin declanşarea unor afecţiuni foarte grave, cum ar fi uremia, hiperazotemia, albuminuria, insuficienţa renală şi mitrală şi chiar blocajul renal. Tot efectul diuretic al preparatelor din frunze şi scoarţă de mesteacăn poate interveni în edeme de origine renală şi cardiacă (manifestate prin picioare umflate) şi în diminuarea excesului de colesterol rău (LDL). Alte afecţiuni în care s-au constatat efectele benefice ale preparatelor din mesteacăn sunt: combaterea hipertensiunii arteriale, a cardiopatiei ischemice şi a aterosclerozei coronariene, evitând tulburările caracteristice (ameţeli, dureri de cap, vertij şi acufene - zgomote în urechi); combaterea durerilor reumatismale, a inflamaţiilor articulare, artrite, artroze şi gută, ca urmare a proprietăţilor antiinflamatoare, efectul fiind mai evident în cazul asocierii cu osul iepurelui, urzică şi creţuşcă.