Răspunsuri duhovniceşti: „Mare durere aduce mustrarea conştiinţei“

Ce să fac când sunt trist şi tulburat?

Cu ce ai supărat pe Domnul şi pe Maica Domnului? Sau poate ai întristat pe cineva, ai clevetit sau nu ai făcut ascultare cu dragoste? Că Bunul Dumnezeu vede toate şi caută la inimă, El caută la dragostea şi la mila pe care o avem şi noi faţă de alţii.

Ce să facă un stareţ cu fraţii care îi fac tulburare în mănăstire? Să-i trimită acasă?

Părinte stareţ, nu aşa! Ci cu pace, cu pace! Că aşa strigăm cu mâinile la cer, când ne rugăm la orice ectenie sau cerere. Cu pace, părinte, că eşti păstor, şi păstorul „îşi pune sufletul pentru oi“. Şi mai bune, şi mai slabe, toate sunt din turma sfinţiei tale; toţi au suflet şi au nevoie de mântuire. Apoi, de toţi vei da seama în ziua judecăţii!

Când îi primeşti în mănăstire, încearcă-i cu ascultările dacă sunt buni sau nu. Nu-i călugări aşa, şi pe urmă să-i trimiţi în lume, căci vei fi întrebat de fiecare suflet şi de cel mai mic frate. Fii cu blândeţe şi cu milă şi caută pacea şi liniştea, şi a lor şi a sfinţiei tale. Mai lasă-i la biserică, că toţi trebuie să ne mântuim. Fii cu dragoste şi fă pace acum când poţi, că tare este greu la urmă, când te mustră conştiinţa şi când nu mai poţi face nimic! Că timpul trece şi nu-l mai găsim. Mă uit la mine, câtă mustrare de conştiinţă am, dar nu mai am nici o putere să mai adun pe cei ce i-am smintit şi i-am supărat. Tare mare durere aduce mustrarea conştiinţei. Părinte, să luăm aminte că avem mare răspundere de sufletele pe care le-am adunat să se mântuiască. Să nu ne judece că nu i-am povăţuit; apoi să ştie de păcat. Că păstorul bun face şi oile bune şi le păzeşte de lupi şi le dă Stăpânului sănătoase şi toate la număr. Iar păstorul rău şi pe cele bune le face rele! (Convorbiri cu părintele Paisie OLARU)