Răspunsuri duhovniceşti: „Noi punem răbdarea, iar Dumnezeu mântuirea“

Când răbdarea noastră este desăvârşită?

Atunci când creştinul poartă încercările nu numai cu răbdare, fără să se jeluiască, ci şi cu bucurie, arătându-se recunoscător lui Dumnezeu pentru ceea ce îngăduie, oricât de greu ar fi, aşa cum I-ar fi recunoscător pentru o mare binefacere. În caz contrar, lăsând inima voastră stăpânită de tristeţe şi de necaz, pierdeţi valoarea şi folosul darului dumnezeiesc.

„Răbdare trebuie să aveţi!“ (Evrei 10, 36). Sfatul acesta înţelept nu este al meu, ci al Apostolului Pavel. Deci să răbdaţi, căci prin răbdare se câştigă mântuirea sufletului sau mai ales se cumpără, ca marfa scumpă.

Răbdare! Răbdare şi bărbăţie sufletească! Să credeţi că toate vin de la Dumnezeu şi toate sunt îngăduite de Acesta pentru binele vostru.

Să spuneţi: „Slavă lui Dumnezeu pentru toate! Slavă lui Dumnezeu, Care îmi trimite ceva ca să sufăr! Slavă lui Dumnezeu, Care îmi dă încă un prilej ca să intru în împărăţia Lui, împărăţie care aparţine celor «care rabdă până la sfârşit»“ (Matei 24, 13). Noi punem răbdarea, iar Dumnezeu mântuirea.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Călăuzire către viaţa duhovnicească)