Răspunsuri duhovniceşti: „Nu e bine să judeci, oricine ar fi!“

Am văzut că spuneţi că pot să folosească călugării pe mireni, să-i sfătuiască, fără să-i judece. Ce întelegeţi prin: „fără să-i judece“?

Adică: nu-i judeca pentru faptele lor rele. Decât numai atât - să iasă în evidenţă că nu e bine ce face, generalizând fapta lui rea. În tot cazul, să nu judece: „Vai, ticălosul, uite ce-a făcut!“ - înseamnă că-l judeci şi-l condamni. Şi asta e o greşeală! Dar când vorbeşti de greşelile cuiva, îndreptând, cu sfaturile pe care le dai, pe cineva, că „nu e bine să faceţi aşa şi aşa“, dacă cineva e vizat că a făcut, tocmai el, aceste lucruri pe care le dai drept exemple, n-ai pus răutate. Şi va înţelege şi el că nu e răutate. Dar nu e bine să judeci, oricine ar fi. Mi-amintesc, din Pateric, de un pustnic, care a zis despre unul din sat că este rău. Si el era un pustnic vechi. Şi a întrebat, când l-a vizitat un consătean de-al lui: „Al lui cutare tot aşa rău este?“ „Tot aşa, părinte“, i s-a răspuns. Şi a zis: „Of, of, of!“ - l-a judecat. Şi a plecat. La două zile, a venit îngerul şi i-a spus: „Părinte, a murit omul acela despre care voi aţi spus că e rău. Şi m-a trimis Dumnezeu să te întreb: «Unde să-l ducem? În rai sau în iad?» Că tu l-ai judecat“. Şi atunci el şi-a dat seama că l-a judecat şi a făcut o mare greşeală. Şi toată viaţa a dus o luptă de pocăinţă mare şi cu dorinţa să-i dea Dumnezeu un semn că este iertat. Şi nu-i dădea deloc. Iată, vezi ce-a făcut? Toată osteneala lui, în pustie, a stins-o prin judecarea altuia. Si acela era un mirean. Si erau fapte rele cele pe care le făcea. Dar nu trebuia să-l judece! (Dialog cu părintele Arsenie Papacioc, Despre călugărie şi căsătorie)