Răspunsuri duhovniceşti: „Preotul să nu fie distant faţă de oameni, ci atent cu ei şi comunicativ“

Cum trebuie să fie un preot ca să poată mântui cât mai multe suflete?

Cum trebuie să fie preotul ca să poată ajuta la mântuirea a cât mai multor suflete a arătat Sfântul Apostol Pavel, în epistolele sale pastorale: „Se cuvine episcopului (şi preotului) să fie fără de prihană, ca un iconom al lui Dumnezeu, neîngâmfat, negrabnic la mânie, nededat la băutură, paşnic, nepoftitor de câştig urât, ci primitor de străini, iubitor de bine, treaz la minte, drept, cuvios, înfrânat, ţinându-se de cuvântul cel credincios al învăţăturii, ca să fie destoinic şi să îndemne la învăţătura cea sănătoasă şi să mustre pe cei potrivnici“ (Tit 1, 7-9).

În primul rând, se cuvine ca preotul să fie credincios, având mereu gândul la Dumnezeu şi la răspunderea lui în faţa lui Dumnezeu pentru credincioşi. În al doilea rând, să-şi manifeste credinţa în rugăciune pentru sine şi pentru credincioşi şi într-o viaţă înfrânată de la orice patimă egoistă, spre a fi model credincioşilor. Să nu fie lacom şi distant faţă de oameni, ci atent cu ei şi comunicativ, dar şi serios în ceea ce vorbeşte cu ei. Să predice învăţătura dreaptă despre Hristos, să o explice şi să o apere. Aceasta e o mare datorie a preotului, cu deosebire în timpul nostru, în care oamenii sunt influenţaţi de fel de fel de filosofii şi religii panteiste şi anticreştine, care confundă pe Dumnezeu cu lumea şi care par să aibă un sprijin în ştiinţă. De aceea, preotul trebuie să se pună şi să se ţină la curent cu literatura teologică şi cu scrierile care arată netemeinicia concluziilor panteiste şi anticreştine şi lipsa de sens a sistemelor şi religiilor panteiste şi anticreştine. Când preotul nu-şi cultivă aceste calităţi, unii credincioşi slăbesc în credinţa lor, deşi Tainele săvârşite de preoţi îşi păstrează calitatea de mijloace ale harului pentru credinţa Bisericii, a comunităţii credincioşilor. (arhim. Ioanichie BĂLAN, Convorbiri duhovniceşti - cu pr. prof. Dumitru Stăniloae)