Răspunsuri duhovniceşti: „Vom face şi rugăciune pentru vindecarea noastră, dar nu vom dispreţui nici ştiinţa medicală“

Cum să ne rugăm când suntem bolnavi?

Nu păcătuim când cerem de la Dumnezeu să ne vindece! De fiecare dată când o cerem, să adăugăm însă cuvintele: „Dacă este voia Ta, Doamne!“. Când ne supunem deplin voii divine şi primim orice ca pe o binefacere dumnezeiască, atunci şi sufletul nostru rămâne paşnic, şi Dumnezeu devine mai îngăduitor cu noi. Astfel, ne dăruieşte sănătatea, fie, cel puţin, mângâierea şi mulţumirea în suferinţă.

De ce Dumnezeu îngăduie prelungirea bolii?

Domnul lasă boala să se lungească atunci când vede că aceasta contribuie mai mult decât sănătatea la mântuirea omului.

Ce putem face pentru vindecare?

Sfânta Împărtăşanie şi agheazma au, fără îndoială, putere tămăduitoare. Acestea vindecă nu nu numai sufletul, dar şi trupul. De altfel, în orice situaţie, folosul lor depinde de credinţa noastră şi de voia lui Dumnezeu. În tot cazul, nu este rău să folosim şi medica-mente pentru vindecarea noastră. Desigur, acestea sunt mijloace omeneşti, dar şi în ele există lucrarea vindecătoare a lui Dumnezeu, constituind darurile lui pentru neamul nostru omenesc. Aşadar, cele dumnezeieşti şi cele omeneşti se întrepătrund. Darurile dumnezeieşti ne sunt oferite prin mijloace omeneşti.

Rugăciunea este rugăciune şi medicul este medic. Dumnezeu ni i-a dăruit şi pe medici. De aceea, voia Lui este să alergăm la cunoaşterea şi experienţa lor când este nevoie. Domnul oferă imediat ajutorul atunci când mijloacele medicale se arată insuficiente. Deci vom face şi rugăciune pentru vindecarea noastră, când ne îmbolnăvim, dar nu vom dispreţui nici ştiinţa medicală.

Atitudinea de refuz faţă de medicamentul vindecător nu este corectă. Dumnezeu a creat medicamentele şi pe farmacişti nu numai ca să fie, ci ca bolnavii să se folosească. (Sfântul Teofan Zăvorâtul, Călăuzire către viaţa duhovnicească)