Readucerea moaștelor Cuviosului Dimitrie la Catedrala Patriarhală, în 1945

În partea finală a celui de-Al Doilea Război Mondial, pentru a evita ca sfintele moaște ale Sfântului Cuvios Dimitrie să fie afectate de bombardamente, Patriarhia a decis ca acestea să fie mutate la Mănăstirea Samurcășești, la fel cum s-a întâmplat și cu sfintele moaște ale Cuvioasei Parascheva. După încheierea războiului, Biserica Ortodoxă Română a dorit readucerea sfintelor moaște la Catedrala Patriarhală.

La 22 iunie 1945, Patriarhul Nicodim îi trimitea prim-ministrului Petru Groza o adresă în care menționa: „La cererea poporului dreptcredincios și a clerului Capitalei, am găsit de bine, ca, după o lipsă de aproape 2 ani, în ziua de 28 iunie a.c., să aducem în București, Sf. Moaște ale Cuviosului Părintelui nostru Dimitrie Basarabov, patronul Orașului București, care în prezent se află la Mănăstirea Samurcășești (Ciorogârla) și să le depunem la locul lor, în Catedrala Sfintei Patriarhii, cu îndătinată procesiune ce urmează să se desfășoare după alăturatul program.

Pentru ca această pioasă ceremonie să contribuie cât mai mult la normalizarea și înviorarea vieții spirituale a poporului nostru, este necesar să i se dea o cât mai mare amploare.

În acest scop, Vă rugăm să binevoiți a dispune ca pe tot parcursul itinerariului să fie postate trupe de ostași, iar în jurul carului cu racla Sf. Moaște să fie o gardă de onoare compusă din elevi de școli militare, așa cum s-a procedat în toamna trecută la procesiunea pentru aducerea Sf. Moaște ale Cuvioasei Maicii noastre Parascheva” (Arhivele Naționale ale României, fond Președinția Consiliului de Miniștri, dosar 636, f. 36).

O solicitare de sprijin pentru aducerea moaştelor de la Samurcăşeşti

Anexat acestei cereri era programul aducerii sfintelor moaște ale Cuviosului Părintelui nostru Dimitrie Basarabov, patronul Bucureștilor, în ziua de 28 iunie 1945, de la Mănăstirea Ciorogârla la București:

 „1. Sfintele Moaște vor fi aduse de la Mănăstirea Ciorogârla la orele 17, la Stația Cotroceni (Grădina Botanică)

  2. În fruntea procesiunii merge un arhimandrit cu Crucea Patriarhală, însoțit de 2 ierodiaconi

  3. Corul călugărilor

  4. Grupul călugărilor delegați de sf. Mănăstiri

  5. Preoții Circ. I Capitală în frunte cu protopopul

  6. Corul Preoților Capitalei

  7. Preoții Circ. II Capitală în frunte cu protopopul

  8. Corul călugărițelor

  9. Grupul călugărițelor delegate de sf. Mănăstiri

10. Arhidiaconii în veșminte

11. Carul cu Sf. Moaște încadrat de 8 arhimandriți și 4 arhidiaconi cu cădelnițe va fi însoțit pe tot parcursul de o gardă militară de onoare

12. P.S. Arhiereu Dr. Veniamin Sinaitul, vicar al Sf. Patriarhii, însoțit de dnii: Primarul General al Municipiului București, Prefectul Poliției Capitalei și Prefectul Județului Ilfov

13. Directorul Sf. Sinod, consilierii și Eforii Sf. Patriarhii și P.C. Consilieri ai Sf. Arhiepiscopii a Bucureștilor

14. Corul cântăreților din Capitală

15. Credincioșii încolonați pe rânduri de câte 5 persoane pentru a nu fi împiedicată circulația

16. Corul Armatei

17. Credincioși încolonați ca la punctul 15

18. Corala Municipiului București

19. Credincioși încolonați ca la punctul 15

20. Procesiunea va avea următorul itinerar: Șoseaua Cotroceni (Grădina Botanică), Str. Gl. Angelescu, Calea Griviței, Calea Victoriei, Piața Na­țiunii, Catedrala Sf. Patriarhii, unde sfintele moaște sunt întâmpinate de I.P.S. Patriarh, 2 arhierei, clerul Catedralei, înalții demnitari ai Statului și Corul Catedralei

21. Serviciul Religios la Catedrală

22. Fanfara militară va cânta «Pentru rugăciune», atât la sosirea sf. Moaște la Cotroceni, cât și la Catedrală

23. Elevii și elevele școlilor de toate gradele, aflați în București, vor fi înșiruiți pe tot parcursul procesiunii“ (Ibidem, f. 37).

Tot cu acest prilej, Patriarhul Nicodim a alcătuit la 22 iunie 1945 o „chemare către cetățenii Capitalei, fii credincioși ai Sfintei noastre Biserici Ortodoxe Române”:

„În ziua de 28 iunie a.c. orele 17, aducându-se sfintele moaște ale Sfântului Cuviosului Părintelui nostru Dimitrie Basarabov, de la Mănăstirea Samurcășești (Ciorogârla) la București, spre a fi așezate în Catedrala Sf. Patriarhii, am dispus să se facă o procesiune cu plecarea din stația Cotroceni (Grădina Botanică).

Deci în ziua și la ora amintită, toți fiii binecredincioși, cetățeni ai Capitalei, să iasă cu mic cu mare la locul indicat întru întâmpinarea sfintelor moaște ale aceluia care este Patronul Bucu­reștilor și pe care toți îl cinstim.

Cu păstorii voștri în frunte, odată ajunși acolo, veți primi încolonarea în procesiune, după dispozițiunile date de noi, în ascultare și disciplină, ca să fie această primire o rugăciune bine plăcută lui Dumnezeu.

Plecați-vă genunchii cu toată credința și evlavia în fața sfintelor moaște.

Cereți mijlocirea Sfântului la Tronul Împăratului Cerurilor, să se îndure de Neamul nostru, ca și în trecut și să dăruiască liniște și înțelegere între toți fiii Țării și să așeze o pace statornică în întreaga lume (Ibidem, f. 38)”.

La 10 iulie 1945, Ministerul Cultelor trimitea Președinției Consiliului de Miniștri o adresă prin care informa asupra avizului său favorabil în privința solicitării Bisericii Ortodoxe ­Române (Ibidem, f. 44).

La 16 iulie 1945, Secția Cores­pondenței din cadrul Direcției Secretariatului Preșe­dinției Consiliului de Miniștri întocmea o notă asupra cererii Patriarhului Nicodim. Acest document men­ționa pe scurt obiectul cererii și faptul că aceasta a fost primită la Cabinetul Secretarului General Ripoșanu în data de 3 iulie 1945 și a fost trimisă Ministrului Cultelor spre urgentă avizare.

Răspunsul autorităţilor vremii la solicitarea Patriarhului Nicodim

Răspunsul la solicitarea Patriarhului Nicodim a venit la 27 iulie 1945, din partea Preșe­dinției Consiliului de Miniștri printr-o adresă semnată de Emil Bodnăraș, care îndeplinea atunci funcția de secretar general.

„Referindu-ne la adresa Înalt Prea Sfinției Voastre nr. 8.070 din 22 iunie a.c., în legătură cu aducerea în Capitală a sf. Moaște ale Cuviosului Părinte Dimitrie Basarabov, avem onoare a vă face cunoscut că deoarece sf. Moaște urmează a fi aduse din dispersare și deci, măsura aceasta are un caracter pur administrativ, nefiind legată de vreun eveniment sau vreo dată istorică, Domnul Președinte al Consiliului de Miniștri a hotărât ca faptul acesta să se petreacă fără nicio manifestație sau ceremonial deosebit, afară de cel strict necesar și în cadrul strict bisericesc” (Ibidem, f. 42).

Refuzul primit de Patriarhul Nicodim, precum și motivarea acestuia: sfintele moaște aduse de la Mănăstirea Ciorogârla la Catedrala Patriarhală din dispersare (sic!) erau printre primele semne ale poziționării noului regim instalat la 6 martie față de Biserică și față de evlavia pentru sfinți.