Regiunile bogate ale Europei vor independenţa

Criza economică severă a accelerat apelurile la independenţă ale regiunilor mai bogate din ţările membre UE, furioase că sunt nevoite să îşi finanţeze vecinii mai săraci.

 

Catalonia poate fi un catalizator pentru un val reînnoit al separatismului în Uniunea Europeană, urmată îndeaproape de Flandra şi Scoţia, se arată într-o analiză publicată de cotidianul american „The New York Times“. În timp ce Uniunea Europeană se îndreaptă în momentul de faţă spre o uniune fiscală mai mare şi un control mult mai centralizat asupra bugetelor naţionale şi a băncilor, ca măsură pentru ieşirea din criză, dificultăţile economice au accelerat, totodată, şi apelurile la independenţă ale regiunilor mai bogate din ţările membre UE, furioase că sunt nevoite să îşi finanţeze vecinii mai săraci.

Preşedintele catalan Artus Mas a şocat recent Spania cu un apel la alegeri regionale anticipate şi a promis locuitorilor regiunii un referendum privind independenţa faţă de Spania. La rândul său, Scoţia planifică un referendum pentru independenţă în toamna anului 2014, în timp ce, în Belgia, Flandra a ajuns la o autonomie aproape totală, atât la nivel administrativ, cât şi lingvistic.

„Mulţi locuitori din Catalonia şi Flandra susţin, de exemplu, că ei plătesc în mod semnificativ mai mult decât primesc, argument regăsit şi în discuţiile dintre statele din zona euro, în condiţiile în care ţările din nordul continentului, cum ar fi Germania, Finlanda sau Austria, se plâng că bogăţia lor este secătuită pentru a păstra pe linia de plutire ţări precum Grecia, Portugalia sau Spania“, se arată în analiză.

 

 

Criza a produs, de asemenea, o pierdere a încrederii în leadershipul tradiţional, în condiţiile în care alegătorii au pedepsit la urne partidele politice tradiţionale aflate la putere, ceea ce a ajutat partidele naţionaliste mai atavice, cum ar fi Frontul Naţional, în Franţa, sau „Zori de Aur“, în Grecia. Pe de altă parte, în regiunile separatiste, aceleaşi nemulţumiri tind să favorizeze partidele care solicită independenţa.

„Criza a pus o dilemă regiunilor, aflate în faţa reducerilor bugetare masive operate de statele de care aparţin. Astfel, oportunităţile regionale sunt diminuate, iar cei bogaţi sunt puşi să plătească“, explică Josef Janning, director de studii la Centrul de Politici Europene. „În timp ce liderii europeni cred că răspunsul la criză este «mai multă Europa», contribuabilii şi votanţii europeni sunt agitaţi, sceptici şi furioşi. Odată cu noua criză a monedei euro, Europa pare mai vulnerabilă şi există atât de multă anxietate“, concluzionează, în finalul analizei, Heather Grabbe, fost consilier politic al comisarului european pentru extindere. <b>(Bogdan Cronţ)</b>