Remediile florale ale lui Bach

În articolul de astăzi vom prezenta o parte din remediile florale ale medicului londonez Edward Bach şi, în primul rând, „remediul salvator“.

Remediile homeopatice ale lui Bach sunt preparate în întregime din florile unor plante sălbatice, cum ar fi agrimonia, corcoduşul, viţa-albă, zada, crinul-de-apă şi altele. Nici unul dintre ele nu este dăunător şi nu creează obişnuinţă, aşa cum se întâmplă cu unele medicamente obţinute din plante. Aceste remedii nu se folosesc în dereglări fizice; ele dau efect cu răspuns imediat în anumite stări sufleteşti. Se folosesc pentru a combate teama celor care suferă de frica de viitor, deznădejde, iritabilitate. Aceste stări sufleteşti (sau dispoziţii) nu numai că obstrucţionează refacerea sănătăţii şi întârzie convalescenţa, dar sunt considerate chiar cauze primare ale bolii, în multe dereglări. Se ştie că, dacă o persoană persistă într-o stare de teamă sau frică prelungită, starea sa de vitalitate va fi prejudiciată. Persoana care se simte mereu prost dispusă, se subestimează, nu se simte ea însăşi, îşi pierde rezistenţa naturală, uneori a întregului organism. Remediile florale, pe măsură ce sunt administrate, aduc pacea şi armonia în organism, restabilesc unitatea dintre minte şi corp, refăcând circuitul aşa cum a fost înainte de starea conflictuală din interiorul persoanei, permiţând forţei vitale să se manifeste din nou liber, asigurând corpului şansa de a contribui la propria vindecare naturală. Remediile florale, descoperite de Edward Bach Remediile acestui sistem au fost descoperite de un medic care şi-a desfăşurat activitatea mai bine de 20 de ani în Harley Street din Londra ca medic consultant, bacteriolog şi homeopat, originar din Ţara Galilor, pe nume Edward Bach. El a renunţat la practica medicală în 1930, consacrându-şi tot timpul cercetării energiilor din lumea vegetală care să redea vitalitatea celor bolnavi, astfel încât ei înşişi să poată depăşi teama, să se desprindă de aceasta şi să contribuie la propria vindecare. Bach a descoperit 38 de flori care acoperă toate stările mentale negative ale pacienţilor. A împărţit aceste flori în şapte mari categorii, utile în tratarea următoarelor stări: teamă de viitor, nesiguranţă şi nehotărâre, teamă de singurătate, lipsă de interes faţă de ceea ce se petrece în jur, hipersensibilitate la idei şi influenţe, descurajare şi disperare, preocupare excesivă pentru binele altora. Aşa cum bine ştiţi din articolele anterioare, remediile homeopatice nu au efecte secundare, altfel spus, nu dau reacţii adverse şi complicaţii, ceea ce caracterizează şi remediile lui Bach. Doza de administrare este de 1-5 picături într-o ceaşcă de apă, cu o oră înainte de masă sau la o oră după masă, cu aceleaşi restricţii ca la toate remediile homeopatice. „Remediul salvator“, indicat în stările emoţionale În ceea ce priveşte „remediul salvator“, Bach a combinat cinci remedii specifice din cele 38, pentru a forma un „compus de urgenţă“, numit de el însuşi „remediu salvator“. Scopul acestuia este de a trata stările pre şi post emoţionale prin care ar putea trece un pacient, de exemplu stările ce urmează unui eşec, cele care urmează după o frică mare sau teroare, după panică cu stres mental grav şi tensiune în corp, cele ce urmează unor sentimente de disperare sau stările mentale confuze de după leşin. Ameliorarea şocurilor şi a fricilor suferite de pacienţi este de cea mai mare importanţă în sprijinirea procesului natural de însănătoşire. Astfel, valoarea „remediului salvator“ este inestimabilă în stări de urgenţă. Acest remediu poate fi folosit atât sub formă de picături puse în apa care se bea, cât şi sub formă de soluţii sau creme aplicate pe tegumente, deci poate fi folosit ca parte a primului ajutor acordat în caz de urgenţă, oricare ar fi ea. Bach, autorul „remediului salvator“, l-a experimentat şi a obţinut rezultate excelente pe un număr mare de pacienţi care intră în stare de leşin, în urma unui tratament medicamentos injectabil, din teamă de injecţii, pe pacienţi trataţi prin acupunctură, la care se manifestă teama de înţepătură, precum şi la recuperarea post operatorie a pacienţilor cu teamă de intervenţie chirurgicală. De asemenea, remediul este deosebit de folositor şi la înlăturarea anxietăţii pacientelor aflate în travaliu în secţiile de obstetrică-ginecologie sau în orice altă intervenţie obstetricală şi ginecologică. Cicoarea, recomandată pacienţilor posesivi Pentru a stârni interesul cititorilor, vom aminti, în acest articol, câteva exemple de flori ale căror efecte se pot manifesta asupra organismului. Vom începe cu exemplul florilor de corcoduş, capabile să rezolve teama de prăbuşire mentală, disperarea, pierderea controlului, teama de a nu produce vreun rău celorlalţi, ranchiuna şi furia (unele dintre aceste stări fiind tot mai des întâlnite în societatea în care trăim). Nu este mai prejos mugurul de castan alb, care contribuie la normalizarea stării celor care refuză să înveţe din experienţă, care repetă continuu aceleaşi greşeli. Cicoarea este recomandată pacienţilor extrem de posesivi, care cer să li se acorde cu prioritate respect sau atenţie (acesta este egoism), celor care vor ca ceilalţi să se conformeze standardelor lor şi celor care se consideră martiri, victime. Pacienţilor care se îndoiesc de propria lor judecată şi cer mereu sfat altora, celor care se lasă adesea influenţaţi şi induşi în eroare, remediul CERATO le este de mare ajutor. Pentru oboseala voinţei, pentru cei care se lasă exploataţi sau dirijaţi de alţii, pentru cei care devin aserviţi, pentru cei în dificultate de a spune „nu“ când este cazul, există remediul numit CENTAUREA, care poate corecta toate acestea. Pentru deznădejdea determinată de lipsa de încredere în sine, pentru persoanele care se aşteaptă numai la eşecuri şi nu încearcă să facă ceva, pentru persoanele care se simt inferioare, deşi sunt capabile, competente, există şi este de mare ajutor remediul ZADA.