Reziliența, „abilitatea de a transforma eșecul în oportunitate”

Reziliența este procesul de adaptare cu succes la experiențe de viață dificile sau provocatoare. Oamenii rezilienți depășesc mai ușor adversitățile, își revin în urma eșecurilor și pot fi competenți sub presiune, dovedind flexibilitate, adaptare rapidă la noile circum­stanțe și dezvoltare continuă. Aceștia sunt încrezători în propriile forțe și în reușita acțiunilor lor, chiar dacă trec prin momente dificile cu șanse mici de reușită. Ei au talentul și capacitatea de a transforma nereușita în oportunități de dezvoltare, perfecționare și succes. Psihoterapeutul Adelina Matei arată că reziliența se poate învăța prin efort continuu, gândire pozitivă și schimbarea atitudinii față de greutățile vieții.

Reziliența este esențială în societatea contemporană. La locul de muncă, toată lumea se simte presată să muncească mai mult și mai bine în fiecare zi. În viața personală, lucrurile se schimbă atât de rapid, încât cu toții trebuie să învățăm cum să fim competenți în această transformare, să facem față eșecurilor neașteptate și să depășim adversitățile nedorite. Reziliența este procesul de adaptare cu succes la experiențe de viață dificile sau provocatoare. Oamenii rezilienți depășesc mai ușor adversitățile, își revin în urma eșecurilor și pot fi competenți sub presiune, se recuperează ușor din experiențele traumatice, devenind mai puternici, mai buni și mai înțe­lepți. Toți oamenii se nasc cu potențialul de a dezvolta abilități care să conducă la rezilienţă, prin învățare motivată și autogestionată.

Cinci niveluri de reziliență

Vorbind despre reziliență, psihoterapeutul Adelina Matei arată că există cinci niveluri ale acesteia: „Profesorul Al Siebert este cel care a introdus termenul de «rezilienţă» înţeles ca abilitate umană. În cartea sa, Avantajul rezilienței (The Resiliency Advantage), el vorbește despre cele cinci niveluri de reziliență. Primul nivel se referă la menținerea stabilității emoționale, a sănătății și a bunăstării, fiind esențial pentru a ne menține sănătatea și energia. Al doilea cuprinde concentrarea spre exterior prin abi­lități bune de rezolvare a problemelor, concentrarea spre a căuta soluții și a ieși din poziția de «victimă» sau de învinovățire, focusul fiind pe provocările care trebuie abordate. Al treilea nivel vizează capacitatea de concentrare spre interior pentru a dezvolta un «sine» interior puternic, încredere în propria persoană și gândire pozitivă. Al patrulea privește abilitățile de rezistență întâlnite la oamenii foarte rezistenți: recunoașterea emoțiilor, gândurilor, comportamentelor și posibilitatea de a le gestiona. Ultimul nivel mai este numit și talentul pentru serendipity, în românește serendipitate care se referă la o întâmplare neaşteptată finalizată cu bine, fiind cel mai înalt nivel de rezistență, care implică abilitatea de a transforma eșecul în oportunitate”.

Specialiștii susțin că reziliența nu poate fi predată teoretic, dar poate fi învățată practic prin efort continuu de dezvoltare a abilităților înnăscute, atunci când ne întâlnim cu situații dificile de viață. Mintea și obiceiurile noastre vor construi fie bariere, fie punți către un viitor mai bun. Important este ca după fiecare eșec să învățăm din experiența acestuia, să ne recuperăm și să revenim la acțiune prin reorganizarea resurselor de care dispunem. De multe ori eșecul poate duce la dezvoltarea unor puncte forte și abilități despre care nu știam că suntem capabili. În trecut, oamenii au fost nevoiți să învețe cum să devină rezilienți pe cont propriu prin încercările vieții. În prezent, pentru prima dată în istorie, noua știință a psihologiei rezi­lienței arată cum putem deveni rezilienți într-un mod care ni se potrivește cel mai bine fiecăruia dintre noi. Cercetările psihologilor au demonstrat că mecanismele de apărare, optimismul, rezistența la stres, creativitatea, folosirea inteligenței emoționale reprezintă cele mai importante atribute ale rezilienței. Principalele caracteristici ale oamenilor rezistenți sunt flexibilitatea, adaptarea rapidă la noile circum­stanțe și dezvoltarea continuă, chiar dacă au loc schimbări permanente. Aceștia sunt încrezători în propriile forțe și în reușita acțiunilor lor, în ciuda unor momente dificile cu șanse mici de reușită. Ei au talentul și capacitatea de a transforma nereușita sau ceea unii ar numi „ghinion” în oportunități de dezvoltare, perfec­ționare și succes.

Emoțiile negative scad rezistența fizică și psihică

„Din păcate, unii oameni rămân blocați în modul victimă sau învinovățire atunci când viața lor este perturbată. Ei resping toate sugestiile despre cum să facă față celor întâmplate. Nu vor lua măsuri pentru a-și depăși dificultă­țile, nici chiar după ce criza s-a terminat. Gândirea victimelor îi face pe oameni să se simtă neputincioși și, dând vina pe alții pentru situa­țiile lor, ei pun responsabilitatea pe umerii altora pentru a ieși din impas. Soluția este schimbarea de perspectivă. Spre exemplu, șocul unei concedieri neașteptate poate fi devastator pentru cineva care s-a bucurat de succes în carieră, dar a refuzat să ia în considerare realizarea schimbărilor care i se solicitau. Unii oameni se simt zdrobiți, nedreptățiți și rămân deprimați mult timp, dând vina pe fostul șef și pe compania pentru care a lucrat. A privi această întâmplare ca pe o oportunitate de reevaluare a vieții profesionale și a căuta un loc de muncă poate chiar mai bun decât cel avut anterior înseamnă schimbarea de perspectivă și reziliență. Emoții negative precum frica, furia, anxietatea, suferința, neputința și lipsa de speranță îți scad capacitatea de a rezolva problemele cu care te con­frunți și îți slăbesc rezistența. Temerile și grijile constante îți slăbesc sistemul imunitar și îți sporesc vulnerabilitatea la boli”, explică psihoterapeutul Adelina Matei.

Sigur că a-ți dezvolta reziliența nu este ușor, ci presupune efort continuu și gândire pozitivă, dar rezultatul obținut peste ani merită efortul. Reziliența mai înseamnă și să știi să te retragi din vâltoarea vieții, care poate fi, uneori, cople­șitoare și epuizantă. De aceea oamenii rezilienți au și momente de retragere și analiză, pentru a gestiona situațiile, starea de sănătate și emoțiile în moduri sănătoase. Ei își permit să simtă durere, furie, pierdere și confuzie atunci când sunt răniți și stresați, dar nu lasă ca acestea să devină o stare permanentă. Asemenea momente de liniște au un rezultat neașteptat, pentru că aceste persoane nu numai că se vindecă, ci adesea revin mai puternice și mai înțelepte decât înainte. Abordând această strategie, oamenii rezistenți se descurcă mai bine în dificultăți majore decât alții. Ei gândesc un mod nou de a-și reconstrui viețile perturbate care funcționează pentru ei, iar efortul depus pentru a depăși adversitatea le dezvoltă noi abilități.

Cercetătorii în domeniul rezilienței arată că fiecare om are predispoziție înnăscută de a deveni rezistent și capabil de schimbare. Psihoterapeutul Adelina Matei a menționat câteva direcții pe care le putem include în planul de reziliență personală: „Recomand să vă îmbună­tățiți abilitățile de rezolvare a problemelor utilizând trei metode diferite: analitic, creativ și practic. E util să păstrați un simț jucăuș al umo­rului, optimism și atitudine pozitivă în perioadele grele și să depășiți tendințele de a vă simți ca o victimă și să rămâneți detașați de reacțiile de «victimă» ale celorlalte persoane. În plus, de un real folos s-a dovedit a fi dezvoltarea calităților, precum altruismul, optimismul, nonconformismul, cooperarea și dezvoltarea unui mod unic de a fi rezilient, fiind atât autonom, cât și responsabil din punct de vedere social. De asemenea, explorarea dorinței de a învăța continuu pentru a descoperi mereu lucruri noi este cea care duce la o viață din ce în ce mai bună, devenind treptat abili în a face lucrurile să funcționeze bine atât pentru noi, cât și pentru ceilalți. Urmând toate aceste recomandări, vă invit să transformați eșecul în șansă de dezvoltare”.

Stăpânirea artei rezilienței oferă un avantaj oamenilor care o practică, căci lumea în care trăim ne provoacă mereu cu schimbări rapide atât ale modului de a lucra și a învăța, cât și în privința tehnologiei care se dezvoltă foarte repede. Crearea propriului plan de dezvoltare, învățarea și perseverența ne pot conduce către reușite.