Rolul sulfului şi al sodiului în buna funcţionare a organismului

Sulful este o substanţă minerală, o pulbere de culoare galbenă, foarte importantă pentru sănătate. Sursele alimentare din care poate fi asimilat în mod direct sulful sunt: gălbenuşul de ou, usturoiul, ceapa, produsele ce conţin multe proteine (carnea, păsările domestice, produsele marine), bobul şi sparanghelul.

Compuşii sulfului au un rol important în producerea energiei, în coagularea sângelui, în sinteza colagenului (o proteină importantă, care este componentul de bază al oaselor, ţesuturilor fibroase, pielii, părului şi unghiilor), a enzimelor (substanţe care accelerează miliardele de reacţii chimice ce au loc permanent în organism). Rezultatele unor cercetări recente arată că efectul curativ al usturoiului (remediu curativ pentru tot, ce într-un fel sau altul, afectează starea sănătăţii dumneavoastră) în reducerea nivelului colesterolului în sânge este, după toate probabilităţile, efectul compuşilor sulfului pe care îi conţine în cantităţi mari. Mod de administrare Normele alimentare recomandate nu conţin recomandări referitoare la acest component alimentar, dar norma zilnică, calculată pentru maturi, este de 500-1.000 mg. Această cantitate o veţi asimila fără dificultăţi din alimentaţie. Până şi un vegetarian, care consumă mult usturoi şi ceapă, obţine din alimente doza zilnică de sulf. Medicii consideră că insuficienţa sulfului în organism provoacă dureri ale articulaţiilor, creşterea nivelului de zahăr şi de trigliceride în sânge. Securitatea utilizării Unele persoane manifestă o alergie puternică la sulf şi la compuşii lui, inclusiv la alimentele şi medicamentele care îl conţin. În astfel de situaţie nu trebuie să consumaţi suplimente de sulf. Sodiul asigură echilibrul apei în organism Sodiul este o substanţă minerală şi un macroelement. Sodiul este ionul de bază al lichidelor extracelulare din organism (în interiorul celulelor acţionează potasiul). Sodiul se găseşte în sarea de bucătărie şi în alimentele sărate (saramurile, supele, carnea conservată, varza murată). Funcţii pentru organism Cantitatea de sodiu din lichidele din organism determină echilibrul apei sau volumul de apă aflată în organism. Sodiul, de asemenea, contribuie la reglarea transportului substanţelor (de exemplu, a zahărului din sânge) în şi din interiorul fiecărei celule, la generarea impulsurilor nervoase şi participă la contracţiile musculare. Rinichii asigură cantitatea normală a sodiului în sânge şi în mediile apoase ale organismului, eliminându-l atunci când este consumat în exces şi păstrându-l dacă nu este consumat suficient; în condiţii normale nu puteţi avea carenţă de sodiu. Însă, în unele situaţii, organismul poate elimina mai mult sodiu ca de obicei; sarcinile fizice în timpul arşiţei, transpiraţia abundentă permanentă, febra, diareea cronică sau accesele îndelungate de vomă şi diaree pot contribui la apariţia necesităţii suplimentare de sodiu. Interacţiuni posibile: - preparatele diuretice (pastilele sau lichidele) contribuie la eliminarea apei din organism împreună cu sodiul din ea. Administrarea permanentă a acestor preparate poate avea drept consecinţă insuficienţa sodiului în organism; - alimentaţia bogată în sodiu poate contribui la eliminarea din organism a calciului şi a magneziului prin urină, fapt ce poate avea ca urmare deficitul acestor substanţe minerale. - cofeina contribuie la pierderea sodiului şi, prin urmare, a apei, întrucât cofeina este un diuretic slab. Mod de administrare Normele alimentare recomandate fixează cantitatea limită de sodiu de 6g/zi pentru persoanele mature, din zonele cu clima normală. Dacă organismul este suprasolicitat fizic în condiţii de arşiţă (temperatura peste 37°C şi umiditate înaltă) şi pe o perioadă de timp îndelungat, este posibil să devină necesară creşterea dozei de sodiu cu câteva grame, dar mai mare nevoie veţi avea de apă. Completarea pierderilor lichidului cu apă minerală, care conţine sodiu însoţit de potasiu şi clor, vă poate restabili rapid cantitatea de sodiu pierdută prin transpiraţie. Cum se manifestă insuficienţa de sodiu Pierderea poftei de mâncare, a gustului, a greutăţii, starea de greaţă şi vomă, spasmele stomacale, meteorismul, dificultăţile de menţinere a echilibrului în timpul deplasării, surmenarea, letargia, miastenia, ameţelile, judecata confuză, halucinaţiile, diminuarea memoriei, erupţiile pe piele, instabilitatea dispoziţiei, infecţiile frecvente şi, de asemenea, convulsiile. Simptomele supradozării Reţinerea lichidului (edeme, hidropizie), hipertensiunea, irascibilitatea, agresivitatea, tremurul, senzaţia de sete şi tendinţa de consum excesiv de lichide, micţiunile frecvente, insuficienţa cardiacă, judecata confuză şi pierderea poftei de mâncare (ca şi în cazul insuficienţei). (sursa: www.sanatatea.com)