România - printre ţările cel mai puţin dependente energetic din UE

Polonia, Marea Britanie, Cehia şi România erau, în anul 2006, ţările cel mai puţin dependente de importurile energetice, din rândul celor 27 de state membre ale Uniunii Europene, gradul de dependenţă energetică al acestor ţări fiind cuprins între 20 de procente, în cazul Poloniei şi Marii Britanii, şi 29 de procente în cazul României, în condiţiile în care gradul de dependenţă energetică a Uniunii Europene era, în medie, de 54 de procente, se arată într-un raport dat publicităţii ieri, de Oficiul European pentru Statistică (Eurostat). La polul opus, statele membre ale UE cu cea mai mare dependenţă de importurile energetice erau, în 2006, Cipru (102 procente), Malta (100 de procente), Luxemburg (99 de procente) şi Irlanda (91 de procente). În schimb, Danemarca este un exportator net de energie şi, în consecinţă, are un grad negativ de dependenţă energetică (minus 37 de procente). În cazul României, potrivit Eurostat, în 2006, ţara noastră a avut un consum energetic intern de 40,9 milioane de tone de echivalent petrol (în creştere cu 4,2 procente faţă de 2005) şi a importat o cantitate de 11,9 milioane de tone de echivalent petrol (în creştere cu 9,9 procente faţă de 2005). În 2006, producţia totală de energie a României s-a cifrat la 27,4 milioane de tone de echivalent petrol, în scădere cu 0,1 procente faţă de 2005, şi a fost compusă din combustibili fosili (6,5 milioane de toe), ţiţei brut (5,1 milioane de toe), gaze naturale (9,6 milioane de toe), energie nucleară (1,5 milioane de toe) şi surse regenerabile (4,8 milioane de toe). În 2006, consumul energetic al UE s-a ridicat la 1,825 miliarde de tone de echivalent petrol (toe), stabil comparativ cu 2005, însă producţia a scăzut cu 2,3 procente, până la 871,2 milioane de tone de echivalent petrol. În consecinţă, importurile nete de energie ale UE au crescut cu 2,4 procente, până la 1,010 miliarde de tone de echivalent petrol. Importurile energetice ale UE sunt dominate de petrol şi gaze naturale, care acoperă 60 şi, respectiv, 26% din importurile nete ale UE-27.