Românii de la est de Bug

Când vorbim despre românii din fostul spaţiu sovietic, de cele mai multe ori ne gândim la cei din Basarabia, ţinutul Herţei şi Bucovina. Numai că mărturiile istorice fac referire şi la acei români locuitori dincolo de Nistru, chiar peste Bug înspre întinsul stepei ruseşti. Pentru aceşti români, la ordinul mareşalului Ion Antonescu, începând cu decembrie 1941 o echipă a Institutului Central de Statistică în frunte cu profesorul Anton Golopenţia a mers în urma trupelor române şi a efectuat cercetări sociologice. Iar rezultatele au fost surprinzătoare, confirmând din plin ceea ce istoricii ştiau din documente de arhivă.

Despre descoperirea şi cercetarea aşezărilor româneşti şi a prezenţei elementului românesc dincolo de Nistru şi Bug regăsim în cele două volume masive (totalizând peste 1500 p.) publicate sub titlul „Românii de la est la Bug“, la Editura Enciclopedică, în anul 2006, prin grija Sandei Golopenţia, fiica profesorului de sociologie Anton Golopenţia. Cele două volume strâng materialul rezultat din cercetările efectuate în întinsul Rusiei de echipa Institutului Central de Statistică sub conducerea profesorului Golopenţia. Trebuie să precizăm că, în mare parte, acest material documentar provine din dosarul penal al lotului Lucreţiu Pătrăşcanu (aflat în custodia CNSAS) ca material delict împotriva lui Anton Golopenţia şi a o parte dintre colaboratorii săi. Din documentele celor două volume aflăm date despre românii locuitori în guvernământul românesc al Transnistriei (ţinutul dintre Nistru şi Bug), majoritatea pe Valea Nistru şi centru, din comisariatul administrat de statul german în zona Nikolaevului, în bazinul Doneţului şi chiar în Tauria de nord. Obiectivul principal al autorităţilor statului român, pe lângă acela de a descoperi elementul românesc în toate componentele sale etnografice şi istorice, era de a-i repatria pe aceşti români, acţiune care s-a iniţiat, dar care a înregistrat un mare eşec. Precizăm acest lucru deoarece prezenţa acestor români în ţinuturile ruseşti se datorează mutaţiilor de populaţie, în special din secolul al XVIII-lea, în contextul ocupării spaţiului de la nord de Marea Neagră de către Imperiul ţarist. Pentru popularizarea acţiunii de cercetare în epocă, în decembrie 1943, în Bucureşti a fost vernisată o expoziţie de fotografie privind manifestările la nuntă, petreceri, înmormântare, dar şi cu ţesături şi covoare în scopul determinării originii românilor din această parte a Ucrainei. Iar pentru a ne face o imagine asupra activităţii echipei conduse de profesorul Golopenţia, dincolo de greutăţile inerente generate de condiţiile războiului, în volumul al doilea găsim planul de documentare şi cercetare şi bibliografia despre românii din Rusia şi Polonia. Aceste două capitole denotă acuitatea de care au dat dovadă membrii echipei conduse de profesorul Golopenţia în descoperirea elementului românesc de dincolo de Bug, o lucrare care astăzi nu ar părea atât de importantă dacă în contextul geopolitic nu s-ar evidenţia din nou componenta etnică în teritorii deseori disputate de imperii.