„S-a înfiinţat Patriarhatul Român”

La 4 februarie 1925, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât înfiinţarea Patriarhiei Române. Modul cum a fost reflectat acest eveniment istoric în presa românească a epocii îl vom analiza în articolul de faţă. Începând cu data de 6 februarie 1925, presa românească a vremii acordă spaţii ample în care prezintă în detaliu modul cum Sfântul Sinod a hotărât, la 4 februarie 1925, înfiinţarea Patriarhiei Române.

Pornim în analiza noastră de la cel mai important ziar al vremii, Universul. În ediţia de vineri, 6 februarie 1925, cea mai mare parte din pagina 7 este dedicată acestui eveniment. Pagina este dedicată evenimentelor de ultimă oră. Titlul sub care este prezentat evenimentul din 4 februarie 1925 este „S-a înfiinţat Patriarhatul Român”. Avem mai multe subtitluri care marchează momentele cele mai importante din lucrările Sfântului Sinod din 4 februarie: „Şedinţa solemnă de la Sf. Sinod. Actul constitutiv. Mitropolitul primat Miron Cristea primul patriarh român”; „Actul de înfiinţare”; „Cuvântarea primului Patriarh român”.

În această pagină se prezintă în detaliu desfăşurarea şedinţei Sfântului Sinod şi mai ales actul de înfiinţare a Patriarhiei Române. Atunci când redă cuvântul patriarhului, reporterul sub­liniază: „Sanctitatea Sa Patriarhul Miron, vădit emoţionat, spune că onoarea ce i se face acum nu este adresată fiinţei lui vremelnice, ci sfintei biserici ortodoxe româneşti”.

Evenimentul este prezentat şi de celălalt mare ziar al vremii, Adevărul. Acest cotidian de stânga, în a doua pagină a ediţiei sale de vineri, 6 februarie 1925, titrează: „Sinodul a votat înfiinţarea patriarhatului românesc”. În articol ne este prezentat „Textul actului de înfiinţare a patriarhatului”, iar mai jos „Discursul patriarhului Miron”.

Înainte de a prezenta actul de înfiinţare al Patriarhiei Române, autorul articolului ne arată, pe scurt, cum s-au desfăşurat lucrările Sfântului Sinod din 4 februarie 1925. Trebuie să remarcăm stilul concis şi direct al prezentării evenimentului, ceea ce ne oferă o imagine de ansamblu asupra momentelor din timpul şedinţei sinodale care au precedat ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie.

Acelaşi autor, înainte de a prezenta discursul Patriarhului Miron Cristea, remarcă, asemeni jurnalistului de la Universul, emoţia ierarhului: „Dr. Miron Cristea, primul patriarh român, a răspuns foarte emoţionat de onoarea ce i s-a făcut prin proclamarea sa ca patriarh, accentuând că nu o consideră ca fiind adresată Persoanei lui vremelnice, ci bisericei ortodoxe româneşti”.

Dacă comparăm relatările celor doi jurnalişti de la Universul şi Adevărul, legate de discursul patriarhului, vedem că amândoi remarcă emoţia ierarhului, dar cel de la Adevărul reţine mai multe cuvinte din introducerea la discurs, pe care le adresează Patriarhul Miron Cristea celor prezenţi la şedinţa sinodală.

Remarcăm că jurnalistul de la un ziar de dreapta, Universul, îl numeşte „Sanctitatea Sa Patriarhul Miron”, iar jurnalistul de la publicaţia de stânga, Adevărul, scrie doar sec: „Dr. Miron Cristea, primul patriarh român”. De aici vedem cum se strecoară politica editorială a fiecărui ziar până şi în relatarea evenimentelor legate de înfiinţarea Patriarhiei Române.

Un alt ziar important al vremii, care acordă spaţiu relatării evenimentului din 4 februarie 1925, este Dimineaţa. În ediţia de vineri, 6 februarie 1925, titrează în pagina 4: „Înființarea Patriarhatului Românesc. Şedinţa Sinodului. Punctul de vedere al guvernului. Textul actului de înfiinţare a Patriarhatului”. Textul are şi două intertitluri: „Actul de înfiinţare a patriarhatului românesc” şi „Cuvântarea primului patriarh român”.

În plus, faţă de cele două texte prezentate mai sus, cel de faţă ne spune locul unde s-a întrunit Sfântul Sinod pentru a hotărî înfiinţarea Patriarhiei Române: „În palatul Sinodului din str. Antim…”.

Reporterul prezent la şedinţa sinodală remarcă, la fel ca jurnaliştii de la Universul şi Adevărul, că „Sanctitatea sa patriarhul Miron, vădit emoţionat, spune că onoarea ce i se face acum nu este adresată fiinţei lui vremelnice, ci sfintei biserici ortodoxe româneşti”.

Ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie a fost reflectată şi în presa de partid. În acest sens avem publicaţia partidului guvernamental, naţional-liberal, Viitorul. Acest cotidian titra pe prima pagină a ediţiei sale de vineri, 6 februarie 1925, „Proclamarea Patriarhatului Bisericii Ortodoxe Române” - „Şedinţa solemnă a Sf. Sinod” - „Actul de înfiinţare a Patriarhatului” - „Declaraţiile dlui Alex. Lapedatu, Ministrul cultelor şi artelor” - „Cuvântarea Sanctităţii Sale Miron, Primul Patriarh al României”.

Articolul este continuat şi în pagina 2. Este cel mai amplu spaţiu pe care-l oferă un cotidian, la data de 6 februarie 1925, pentru a reflecta momentele din 4 februarie 1925 legate de înfiinţarea Patriarhiei Române.

Pe lângă discursul Patriarhului, este redat integral şi discursul ministrului cultelor, Alexan­dru Lapedatu, pentru a sublinia implicarea guvernului liberal în susţinerea înfiinţării Patriarhiei Române.

Doar citind titlul de pe prima pagină a cotidianului guvernamental, înţelegem că actul de înfiinţare a Patriarhiei Române, făcut de Sfântul Sinod la 4 februarie 1925, era susţinut de Guvern şi mai ales de toată „suflarea” naţional-liberală.

În acelaşi timp, şi ziarul Partidului Poporului, Îndreptarea, era primul cotidian de la noi care anunţa, în pagina 4 a ediţiei sale de joi, 5 februarie 1925, „Sinodul hotărăște înălţarea bisericii române la rangul de patriarhat”. Articolul are şi următoarele subtitluri: „Solemnitatea de eri de la Sf. Sinod, Actul de înființare” şi „Cuvântarea primului Patriarh român”.

Articolul ne informează încă de la început că „în palatul din str. Antim s-au întrunit eri membrii Sf. Sinod sub președinția I. P. S. Mitropolitului Primat Miron Cristea. Erau prezenți d-nii Al. Lapedatu, ministrul artelor și cultelor, d. G. Ispir, secretarul general al ministerului cultelor și artelor, și Stancu Brădișteanu, directorul general al cultelor”. Textul ne oferă în plus numele celor din Ministerul Cultelor care au participat alături de ministru la şedinţa sinodală din 4 februarie 1925.

Un alt cotidian de partid din epocă, condus de Nicolae Iorga, este Neamul Românesc, Foaia zilnică a Partidului Naţionalist al Poporului. În ediţia sa de sâmbătă, 7 februarie 1925, pe prima pagină consemnează înfiinţarea Patriarhiei Române, într-un articol intitulat sugestiv „Patriarhatul românesc”.

Chiar dacă articolul nu este semnat, după stil şi idei, este clar că autorul e Nicolae Iorga. Din text vedem legitimitatea actului de înfiinţare a Patriarhiei Române şi mai ales „alegerea nimerită” ca Patriarh a Mitropolitului Primat Miron Cristea.

Pentru a avea o plajă media din epocă cât mai mare în analiza noastră, voi aduce în atenţie şi modul cum a reflectat evenimentul şi un ziar care avea ca obiectiv editorial zona economică. Este vorba de ziarul Argus, care se vrea „Organ zilnic al Comerţului industriei şi Finanţei”.

În acest cotidian, la data de 6 februarie 1925, în pagina 5, dedicată ultimelor informaţii, găsim un articol cu titlul „Înfiinţarea Patriarhatului Român”. Articolul prezintă pe scurt cum s-a luat hotărârea de înfiinţare a Patriarhiei Române, iar legat de cuvântul Patriarhului Miron Cristea, menţionează că acesta, „vădit emoţionat, a rostit apoi o cuvântare în care a scos în evidenţă marele act”. Este subliniată dorinţa primului patriarh de „a se clădi o mare catedrală a patriarhiei în Capitală”.

O să aducem în discuţie şi un cotidian din ţară, şi anume Glasul Bucovinei, care apare la Cernăuţi. Ediţia acestui cotidian din provincie, de sâmbătă, 7 februarie 1925, prezintă pe prima pagină ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhat.

Articolul are ca prim titlu „Noul Patriarh al României”, în care prezintă pe scurt evenimentul din 4 februarie 1925. Textul are şi două intertitluri: „Actul de înfiinţare” şi „Cuvântarea Patriarhului”, în care sunt prezentate înfiinţarea Patriarhiei Române şi apoi cuvântul patriarhului. Articolul se încheie semnificativ: „Vestea aceasta despre înfiinţarea Patriarhiei române trebuie să ne umple sufletul de bucurie, căci aceasta este un semn că ţara noastră merge spre un viitor mare şi frumos”.