„Să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi!“

De ce este Învierea Mântuitorului cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii?

Mai întâi de toate, aşa e prezentată sărbătoarea Sfintelor Pasti, ca „sărbătoare a sărbătorilor şi praznic al praznicelor“. Apoi, în centrul gândirii ortodoxe este Mântuitorul Iisus Hristos şi în centrul preocupărilor legate de Persoana Domnului Hristos este Învierea Mântuitorului. Nu se poate spune că celelalte sărbători nu au importanţa lor. Toate au importanţă, pentru că nu poate fi Învierea Mântuitorului, dacă n-ar fi şi celelalte evenimente de mântuire. Dar Biserica ne prezintă Învierea Mântuitorului Iisus Hristos ca mai presus de lume, ca fiind „sărbătoare a sărbătorilor şi praznic al praznicelor“. Toată slujba de Paşti e o revărsare de bucurie, este un chip al trăirii duhovniceşti. „Veniţi să bem băutură nouă, nu din piatră stearpă, ci din izvorul cel pururea curgător al Mântuitorului Iisus Hristos întru care ne întărirăm“. Sau avem chemări: „Cerurile după cuviinţă să se veselească şi pământul să se bucure, să se prăznuiască toată lumea cea văzută şi cea nevăzută că Hristos a înviat veselia cea veşnică“. „Ziua Învierii, popoare, să ne luminăm, Paştile Domnului, Paştile, că din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce-i cântăm cântare de biruinţă.“ Sărbătoarea Sfintelor Paşti este sărbătoarea când prăznuim „omorârea morţii, sfărâmarea iadului şi începătura altei vieţi veşnice şi săltând îl lăudăm pe Mântuitorul, pe cel unul binecuvântat şi preamărit, Dumnezeul părinţilor noştri“. Dar ca să se întâmple acestea în viaţa şi conştiinţa noastră este nevoie ca să zicem „fratilor şi celor ce ne urăsc pe noi şi să iertăm toate pentru Înviere şi aşa să strigăm: Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le“.