Sacerdot de vocaţie întru îndelungă slujire (II)

Preotul Ioan Iordă­chescu s-a născut la 13 august 1918, în Fălticeni, din pă­rinţii Vasile (funcţionar) şi Elena Iordăchescu din Opri­şeni, într-o familie cu patru fraţi: Dumitru (a devenit mai târziu preot în satul Arghira), Gheorghe, Hara­lambie şi Costică, şi trei surori: Maria (prez­bitera pr. Constan­tin Malanca),  Aglaia şi Elvira.

A urmat Şcoala Gimnazială din Oprişeni şi Seminarul Teologic Ortodox de la Galaţi, care era condus atunci de cunoscutul părinte prof. Constantin Todicescu, născut şi el în ţinutul Fălticenilor (†1986 la Boteşti, Horodniceni). A devenit licenţiat în Teologie la 19 noiembrie 1945, după ce a studiat la Fa­cultatea de Teologie din Cer­năuţi şi Su­ceava. În timpul şcolii a avut rezultate medii, dar mai târziu a dovedit seriozitate şi chiar preocupare pentru litur­gică, omiletică şi pastorală.

S-a căsătorit la 22 aprilie 1947 în localitatea Botoşani, con­form actului nr. 61, din 22 aprilie 1947, cu Ortansa Lu­paşcu, din localitatea Albeşti, jud. Botoşani, fiică a părinţilor Ioan şi Mărioara, provenind din viţa nobilă a domnitorului Duca-Vodă. Dumnezeu i-a binecu­vântat în anul 1955 cu naşterea fiicei lor Gabriela.

Pe valea râului Suha Mare, credincioşii din satele Iesle, Văleni, Poiana Mărului, Suha şi Mălini nu aveau decât două biserici, la Pâraie (Mălini) şi Văleni-Stânişoara. În anul 1920 s-a sfinţit locul pentru o nouă biserică în satul Poiana-Mărului, dar greutăţile oamenilor şi încercările vremurilor n-au favorizat ridicarea acesteia. Odată cu numirea preotului Ilie Ilisei ca paroh la Văleni-Stânişoara, prin ajutorul primarului Toader G. Rusu şi al bunilor credincioşi, s-au fina­lizat lucrările noii biserici, sfinţită la sărbătoarea Sfintei Treimi din anul 1942, de către mitropolitul Irineu Mihălcescu. Nimic întâmplător! Marele ie­rarh care a sfinţit bise­rica ce aştepta de mult binecuvântare cerească l-a hirotonit preot în Catedrala mitropolitană din Iaşi la 4 mai 1947 pe teologul Ioan Iordăchescu, ce avea să slujească cu tact şi îndelungă răbdare în biserica târnosită de ierarhul cărturar, vreme de 35 de ani (1947-1982). În ziua următoare hirotoniei, la 5 mai 1947, în ziua pomenirii Sfintei Irina, părintele a fost instalat în parohia încredinţată, pentru care avea să dea seama în faţa Tronului slavei. Eti­mologia numelui Irina este de limbă greacă şi înseamnă pace. Receptiv la îndemnurile sfinte, părintele Ioan şi-a asu­mat şi a propovăduit, cu timp şi fără timp, pacea şi buna înţelegere în comunităţile pe care le-a păstorit. Cât de frumoase sunt pe munţi picioarele trimisului care vesteşte pacea, a solului de veste bună, care dă de ştire mântuirea, care zice Sionului: Dumnezeul tău este împărat! (Isaia 52, 7).

Instalarea noului paroh de la Poiana Mărului, Ioan Iordă­chescu, s-a făcut de către protoiereul de Fălticeni, pr. Leonida Gavrilescu, potrivit ordinului 4213/1947. Au participat şi pr. icon. stavr. Petru Curcă, pr. icon. stavr. Constantin Zaha­res­cu, Ilie Ilisei, Gheorghe Va­siliu, prin ultimii doi s-a făcut şi rearondarea parohiei, primind atunci 40 de familii de la Pa­ro­hia Pâraie şi sesia de 16 prăjini.  

Părintele Ioan Iordăchescu s-a remarcat la Poiana Mărului prin construcţia clopotniţei cu arhitectură deosebită, care a rămas drept mărturie peste timp a strădaniilor sale pe tă­râm gospodăresc. La Văleni a acoperit biserica cu tablă, a împrejmuit cu gard de stâlpi metalici curtea bisericii şi cimitirul, a construit o casă de prăznuire şi o clopotniţă (ambele din lemn); tot aici a amenajat o casă parohială cu toate dependinţele (curte, grajd construit în 1957 din lemn de brad acoperit cu draniţă, fântână). În curtea bisericii s-au plantat pomi fructiferi. Gardul de 200 de metri liniari s-a realizat în 1980 din beton, stâlpi de fier şi plasă de sârmă fixată pe ramă forjată.

Ţinea foarte mult la rânduiala liturgică, nu se grăbea în timpul oficierii slujbelor (chiar dacă făcea o simplă Agheasmă). Predicile erau intens pregătite, rostea cu­vântări şi la Botez, Sfântul Maslu (făcut acasă la cererea credincioşilor), sfinţiri de case etc. Avea răbdare exemplară la spovedanie, sfătuia de bine pe fiecare credincios în parte, „cu timp şi fără timp“, după cuvântul Scripturii. A fost transferat la Parohia Sfântul Ilie din Fălticeni începând cu data de 1 octombrie 1982, continuând şirul unor apreciaţi păstori care şi-au înscris numele în istoria parohiei din urbea de pe Şomuz: pr. Ioan Flamăşu (1781-1802), pr. Gheorghe Fo­răscu (1802-1835), pr. Hara­lambie Tătaru (1835-1851), pr. Grigore Ionescu (1851-1898), pr. Vasile Chirilescu (1899-1927), pr. Nicolae Todicescu (1927-1930), pr. Ermil Grigorescu (1930-1942), pr. Leonida Ga­vrilescu (1943-1952), pr. Modest Grădinaru (1952-1967), pr. Valerian Lucaci (1967-1982).

La data de 1 august 1999 a devenit preot II al aceleiaşi parohii. S-a pensionat la data de 1 iunie 2005, slujind la Biserica Sfântul Ilie până în anul 2008.

A avut în total 65 de ani de slu­jire a Sfântului Altar (din cauza neputinţelor fizice s-a retras din viaţa liturgică în anul 2010).

Din memoriul justificativ privind lucrările de reparaţii întreprinse la Biserica Sfântul Ilie rezultă că în anul 1983 pă­rintele Iordăchescu, îm­preună cu membrii Consiliului parohial, a întocmit un deviz pentru  executarea unor lucrări de re­pa­raţie şi întreţinere cum au fost: înnoirea în totalitate a aco­perişului bisericii (grinzi, căpriori, şarpantă, învelitori din tablă, refacerea jghea­burilor şi bur­lanelor), reface­rea tencuielilor exterioare din praf de piatră. Cu această ocazie s-a ana­lizat posibilitatea supra­înăl­­ţării şarpantei cu 4 m, în care scop s-a solicitat o expertiză tehnică din partea C.P. Suceava, care a întocmit proiectul nr. 7648/1985 şi procesul-verbal de avizare nr. 383/3182/1985.

În baza acestui proiect s-au obţinut avizul IGSIC (Inspecto­ratul General de Stat pentru Investiţii şi Construcţii) Bucu­reşti nr. 7366 din 14 august 1985 şi autorizaţia de construcţie emisă de Consiliul Popular al jud. Suceava cu nr. 116/1985. Mo­dificarea şarpantei şi su­praînălţarea erau justificate de starea tehnică necores­pun­ză­toare în care se găsea aceasta şi măsurile ce se impuneau pentru îmbună­tăţirea plasticităţii arhitecturale a bisericii  faţă de blo­cu­rile de locuinţe ce se aflau în vecinătate. Pentru consolidarea şar­pantei s-a recomandat de către comisia de expertiză execu­tarea unei centuri din beton armat.

Actele memoriului justificativ (aprobat în 1989) subliniază ur­mătoarele: Biserica Sfântul Ilie era situată în partea centrală a oraşului, şi anume în ansamblul de locuinţe „1 Mai“ şi a fost prevăzută pentru repa­raţii în 1987, fiind în curs de execuţie lucrările de învelitori cu tablă zincată şi tencuielile exterioare în praf de piatră; având în vedere faptul că bise­rica este situată la stradă, se impune a se face o reparaţie corespunzătoare la acest obiectiv (gardul curţii pa­rohiale) prin refacerea fun­daţiei, com­ple­­tarea împrejmuiri­lor, înlo­cuirea panourilor de şipci de răşinoase cu panouri din grilaje metalice.

Cea mai importantă realizare a sa rămâne însă lucrarea pastorală, împlinită cu tact şi îndelungă răbdare. Este de fapt răs­punsul pe care l-a dat che­mării Mântuitorului Iisus Hristos de a-I sluji cu râvnă întreaga viaţă.

A trecut la cele veşnice în ziua pomenirii Sfântului Cuvios Antonie cel Mare, la 17 ia­nuarie 2013. În ziua următoare, trupul său a fost depus la Biserica Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil din Oprişeni, iar dumi­nică, 20 ianuarie, după să­vâr­şirea Sfintei Liturghii, s-a oficiat slujba pogribaniei. Peste 20 de preoţi, în frunte cu părintele pro­toiereu de Fălticeni, pr. Constantin Patrolea, au săvârşit slujba înmormântării preoţilor de mir.

Preoţii Gheorghe Brădăţanu şi Ionel Marian au evocat viaţa, activitatea şi slujirea părintelui Ioan Iordăchescu.

În ziua despărţirii, biserica din Oprişeni a fost neîncă­pă­toare, la fel cum au fost întotdeauna bisericile unde a slujit, în îndelungata sa activitate, părintele Ioan Iordăchescu.

Bibliografie

1. ‑Dosarul personal al părintelui Ioan Iordăchescu;

2. ‑Matricola şcolară a Semi­na­ru­lui Teologic de la Galaţi din anii 1935, 1936, 1937, 1940 şi 1941;

3. ‑Ordinul Sfintei Mitropolii a Moldovei şi Sucevei nr. 4213/1947;

4. ‑Raportul protoiereului Leonida Gavrilescu din 22 iunie 1947, la instalarea părintelui Ioan Ior­dăchescu în Parohia Poiana Mărului;

5. ‑Actele parohiilor Sfântul Ilie din Fălticeni şi Văleni-Poiana Mărului, Protopopiatul Fălti­ceni, jud. Suceava;

6. ‑Mărturii ale preoţilor Gheor­ghiţă Sava de la Poiana Mărului, Ionel Marian şi Tudor Ne­culau de la Parohia Sfântul Ilie-Fălticeni.