„Sănătatea trebuie îngrijită şi protejată”
Ziua mondială de luptă împotriva tuberculozei este marcată anual la data de 24 martie. În România se înregistrează aproximativ 10.000 de cazuri noi şi recidive în fiecare an, tuberculoza fiind una dintre problemele prioritare de sănătate publică. Despre modul de transmitere a bolii, simptome, categorii de risc şi problemele cu care se confruntă medicii în gestionarea cazurilor de tuberculoză am discutat cu dr. Adriana-Ioana Sorete-Arbore, medic primar pneumoftiziolog, coordonator județean al Programului Național de Prevenire, Supraveghere și Control al Tuberculozei și coordonator al Dispensarului Spitalului Clinic de Pneumoftiziologie Iași.
Ce este tuberculoza şi care este modul de transmitere?
Tuberculoza este o boală microbiană care se transmite uşor, aerian şi interuman. Se cunosc şi cazuri de transmitere de la animale la om sau chiar de la om la animale, însă acestea sunt excepţii. Regula este că microbul se transmite de la omul bolnav de tuberculoză care vorbeşte, tuşeşte, strănută sau cântă. Prin aceste acte care se desfăşoară cu forţă, bolnavul împrăştie particule foarte, foarte mici de salivă ce nu pot fi văzute cu ochiul liber. Această salivă pluteşte în aerul din cameră, iar, în timp, apa din particulele de salivă se evaporă şi rămâne o pulbere foarte fină care cade pe podea. În momentul când se stârneşte praful şi, de exemplu, se mătură pe uscat, se ridică din nou la înălţimea nasului nostru, noi le inhalăm, ajung în plămâni, unde, în funcţie de reactivitatea organismului nostru, pot să declanşeze boala.
Ţine, aşadar, şi de rezistenţa sistemului nostru imunitar.
Contează foarte mult organismul în care intră microbul, pentru că organismele care sunt rezistente din punct de vedere imunologic vor putea anihila atacul microbian. Persoanele care au un stil de viaţă sănătos, care nu trăiesc în extreme, nu sunt nici foarte sărace, nici foarte bogate, care îşi permit un ritm de viaţă regulat, nu vor face tuberculoză. Se vor infecta, vor primi în organismul lor microbul de tuberculoză, însă microbul acela nu va putea să declanşeze boala, pentru că imediat ce va pătrunde în plămân va fi înconjurat de celulele de apărare ale organismului, păstrându-l într-o stare dormantă. Microbul picoteşte, zace acolo până când organismul slăbeşte din cauze diverse, precum stresul sau o supărare foarte mare. Sunt cunoscute tuberculozele care apar după moartea persoanelor din familie sau după divorţuri şi chiar după căsătorii. Tuberculoza mai apare după instalarea unor boli cronice, precum diabet zaharat, ulcer duodenal, cancere, boli autoimune care au explodat, tratamentele cu corticosteroizi, boli de sânge. Toate aceste boli cronice slăbesc apărarea organismului şi atunci celulele care înconjoară microbul de tuberculoză nu mai sunt în stare să facă faţă agresiunii.
Tuberculoza o simţi, dar poţi să nu o vezi radiologic
Care sunt simptomele tuberculozei?
Simptomele sunt foarte şterse, de aceea se şi diagnostichează târziu boala. Dacă tuberculoza ar durea sau dacă pacienţii cu tuberculoză ar scuipa sânge, de exemplu, s-ar duce foarte repede la doctor. Pacientul transpiră puţin, noaptea mai ales, scade în greutate, îi lipseşte pofta de mâncare, se simte vlăguit, ar tot sta în pat şi ar dormi. Dacă o tuse seacă durează mai mult de trei săptămâni, la început chinuitoare, deranjantă pentru persoana care tuşeşte, dar şi pentru cei din jur, devine apoi productivă, pacientul începe să expectoreze un produs galben, galben-verzui destul de abundent, vorbim în acest context de o fază medie de evoluţie a bolii, nu a unui stadiu incipient.
Mai este un aspect pe care trebuie să-l subliniez, anume că tuberculoza o simţi, dar poţi să nu o vezi radiologic. Adică imaginea radiologică este normală, dar pacientul simte că are simptome de tuberculoză. Este foarte ciudată ca boală. În astfel de situaţii, pacientul este chemat la mai multe controale, mergem pe investigaţii suplimentare, se ia spută, pentru că localizarea bolii este în special pulmonară.
Din acest motiv avem atât de multe cazuri de tuberculoză?
Este greu de controlat şi din această cauză. Deşi este cunoscută de atâta vreme, încă nu reuşim să o combatem în totalitate. Anual avem aproximativ 10.000 de cazuri noi şi recidive, însă nu trebuie să uităm de unde am plecat, anume de la 30.000 de cazuri în anul 2002, când a fost vârful epidemiei, cu o incidenţă de aproximativ 142,8 cazuri la suta de mii de locuitori. Foarte, foarte mare.
Există anumite categorii de risc?
Da, sigur. În primul rând, cum spuneam, acei oameni cu boli cronice, cu organisme vulnerabile, contacţii bolnavilor de tuberculoză, apoi pacienţii care sunt infectaţi cu HIV, sensibilitatea acestora este foarte mare, iar prima boală pe care o pot face cei cu HIV este tuberculoza.
O altă categorie vulnerabilă este cea a persoanelor paupere, în mod categoric situaţia socioeconomică favorizând instalarea bolii. În ce mod? Prin dezechilibrele de alimentaţie, prin precaritatea îngrijirii personale, prin precaritatea cunoştinţelor pe care le au despre păstrarea sănătăţii.
Unii cred că sănătatea este un bun care ne este dat şi putem face orice cu ea, însă nu este deloc aşa. Sănătatea trebuie îngrijită, sănătatea trebuie protejată, copiii ar trebui să înveţe de foarte mici nişte lucruri esenţiale despre cum să-şi păstreze sănătatea, dar şi să primească informaţii de bază despre cele mai circulante boli din societate.
O altă categorie de risc este reprezentată de persoanele care sunt în unităţile carcerale sau în unităţi închise precum căminele de bătrâni. Din păcate sunt destul de frecvente aceste izbucniri de tuberculoză, iar tratarea de tuberculoză este mult îngreunată de vârsta înaintată, de imobilizarea la pat, de unele boli degenerative.
Este tuberculoza o boală grea?
Tuberculoza nu trebuie să ne sperie, însă trebuie să fim conştienţi că această boală există. Nicidecum nu trebuie să fim speriaţi, pentru că există tratament, chiar dacă nu este unul foarte uşor. Cele mai multe cazuri sunt sensibile la medicamentele de pe piaţă, iar statul oferă gratuit acest tratament. Scopul pacientului este să se vindece, să fie apt să-şi reia activităţile de dinainte de boală, să-şi îngrijească familia, să se îngrijească pe el, iar medicamentele fac acest lucru, deci nu sunt deloc fireşti disperarea şi adoptarea unor metode să le zicem alternative, aşa cum am mai auzit, precum untura de bursuc sau de câine, pe care în mod normal nu le-ar consuma. Este o boală la care sunt necesare şi patru tratamente, dar este o boală vindecabilă, medicamentele sunt decontate, deci nu este oportună disperarea.
Vreau să subliniez că nu există doi bolnavi de tuberculoză care să fie perfect superpozabili, fiecare trebuie abordat diferit, trebuie să vedem care sunt punctele lui vulnerabile. De asemenea, trebuie cunoscut contextul familial, trebuie întărită relaţia cu familia, pentru că familia are un rol foarte important în sprijinirea pacientului pe parcursul celor 6 luni de tratament.
Există pacienți care abandonează
Întâmpinaţi dificultăţi în administrarea tratamentului la bolnavul de TBC?
Avem de-a face cu faza clasică a abandonului, pacienţi care nu înţeleg mesajele repetate pe care medicii şi asistenţii medicali le comunică. Atunci când vorbeşti cu un pacient bolnav de tuberculoză şi îi transmiţi primele informaţii, poţi fi sigur că el nu înţelege nici 10% din ceea ce i-ai transmis, pentru că este şocat de diagnostic. Abia a treia, a cincea, a zecea oară el va pricepe despre ce este vorba; deci mesajele trebuie repetate.
Un procent foarte mic dintre cei care încep tratamentul vor abandona, nu vor înţelege; din fericire sunt din ce în ce mai rari. Un abandon poate să te chinuie atât de tare, să fie atât de dificil de abordat cât alte 50 de cazuri la un loc, din punct de vedere medical, psihologic, socioeconomic, comunitar dacă vreţi, al regimului alimentar. Însă bolnavii trebuie să ştie că noi suntem aici, la dispoziţia lor, şi le furnizăm toate informaţiile de care au nevoie, le oferim consiliere, tratament etc.
Regimul alimentar în tuberculoză este unul special?
Nu, bolnavul poate să mănânce tot ceea ce îşi doreşte şi ce îşi permite din punct de vedere financiar. Important este să aibă trei mese zilnice şi câte un mic supliment. Nu e obligatoriu să mănânce în fiecare zi carne, însă trebuie să ştie că un organism bine alimentat se va reface mai repede.
Ce facem când descoperim în proximitatea noastră un caz de tuberculoză?
În primul rând nu trebuie să intrăm în panică, pentru că tuberculoza nu se transmite dacă mergi în autobuz lângă o persoană bolnavă, timpul de contact cu aceasta fiind de maximum o jumătate de oră. Or, nu este suficientă această jumătate de oră pentru a transmite şi a primi microbul de tuberculoză. Excepţie fac cazurile persoanelor receptoare infectate cu HIV, acestea având maximă sensibilitate faţă de microbul TBC. Ca să luăm microbul, ar trebui să stăm la distanţa necesară unei conversaţii, adică între 80 cm şi 150 cm, timp de patru ore pe zi, minimum 3 luni. Sau să folosim bucătăria la comun şi să luăm o dată pe zi masa împreună tot timp de trei luni. Din acest motiv ancheta epidemiologică se întinde înapoi pentru o perioadă de trei luni, pentru a depista contacţii, la domiciliul bolnavului şi la locul de muncă. În funcţie de rezultatele anchetei în cele două locaţii se poate extinde şi vom merge şi către contacţii extradomiciliari. Contacţii stabiliţi conform procedurilor trebuie să vină la control, nu îi costă nimic, radiografia se face repede, imediat avem răspunsul, iar dacă situaţia plămânilor este bună, nu stau mai mult de un sfert de oră la noi.
Vaccinul împotriva tuberculozei, BCG, făcut la naştere, ne protejează pentru tot restul vieţii?
Toţi copiii sunt vaccinaţi în a treia, a patra zi de la naştere. Acest vaccin oferă protecţie împotriva formelor grave de boală, întrucât copilul între 0 şi 3 ani nu are sistemul imunitar dezvoltat şi atunci, dacă în apropierea acestuia se află o sursă de tuberculoză, el va prinde imediat microbul şi va face o formă foarte gravă, o granulie, o diseminare hematogenă, practic o împrăştiere a microbului în tot organismul. După 3 ani, rezistenţa organismului creşte, dar scade şi eficacitatea vaccinului. La acest moment, vaccinul nu oferă protecţie împotriva bolii, însă există studii şi, cel mai probabil, se va ajunge la un vaccin care va oferi protecţie pe viaţă.
Ştim că tuberculoza poate recidiva. Cum se protejează bolnavul care a avut în trecut TBC?
Pentru a evita o recidivă sau, pur şi simplu, pentru a ne feri de tuberculoză este indicat un stil de viaţă echilibrat, o igienă respiratorie şi a spaţiului în care locuim, evitarea consumului de alcool sau măcar un consum moderat, o viaţă cu un regim alimentar măcar de două-trei mese pe zi. Tuberculoza nu este boală invalidantă, dacă o faci, după ce te-ai tratat, îţi reiei activităţile, poţi munci. În esenţă, echilibrul în viaţă îţi asigură o stare de sănătate corespunzătoare. Şi, totodată, măcar o dată pe an trebuie să ne facem un control al stării de sănătate.
Problemă prioritară de sănătate publică
Tuberculoza este o boală infecțioasă, provocată de bacteria mycobacterium tuberculosis, cunoscută și sub numele de bacilul Koch, după cel care a descris-o pentru prima dată în anul 1895. Cel mai frecvent afectează plămânul şi mult mai rar alte organe: pleură, ganglioni limfatici, oase, rinichi, meninge, sistem nervos central.
În România, tuberculoza este una dintre problemele prioritare de sănătate publică, de mai mulţi ani funcţionând Programul Național de Prevenire, Supraveghere și Control al Tuberculozei. Şi, după cum a spus dr. Adriana Sorete-Arbore, va mai continua mulţi ani şi de aici încolo: „Dacă există un program în România care să fi fost gândit corect şi care să fi funcţionat foarte bine, atunci acesta este Programul Naţional de Prevenire, Supraveghere şi Control al Tuberculozei. Este un program cu o bază de date despre procesul epidemiologic foarte bine pusă la punct. Programul va continua mult timp de-acum încolo pentru că, deşi în România scade numărul de cazuri de tuberculoză, noi trebuie să fim precauţi, pentru că s-ar putea să avem de-a face cu tuberculoze multidrog rezistente, care, deşi acum nu sunt foarte multe, reprezintă un pericol foarte mare. Mai mult, nu trebuie să uităm că avem mai multe milioane de români plecaţi în străinătate, iar unii dintre ei, cu tot cu tuberculoză, compatrioţi care se vor întoarce la un moment dat în ţară cu boala lor şi ne vor pune nişte probleme”.
În acelaşi timp, dr. Sorete a subliniat că nu trebuie lăsată garda jos şi din motivul că „nu avem suficiente argumente că noi am depăşit situaţia critică din tuberculoză”.
24 martie, Ziua mondială de luptă împotriva tuberculozei
Ziua mondială de luptă împotriva tuberculozei (TBC) este marcată în fiecare an la 24 martie, cu scopul de a face cunoscute publicului cunoştinţe esenţiale despre cauzele, prevenţia şi tratamentul acestei boli, obiectivul final fiind eradicarea acesteia. Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, aproximativ 4.500 de persoane mor zilnic din cauza tuberculozei, iar aproape 30.000 de persoane se îmbolnăvesc. În acelaşi timp, eforturile globale în combaterea tuberculozei au salvat, din 2000 încoace, peste 54 de milioane de persoane şi au redus rata mortalităţii cu 42%.
În acest an, toate acţiunile programate pentru marcarea acestei zile au fost anulate din cauza epidemiei de coronavirus. Medicul a ţinut să sublinieze, în context, că după o viroză sistemul imunitar va rămâne deficitar şi putem contracta alte boli precum TBC-ul. „Va trebui să avem grijă pentru că virozele năucesc sistemul imunitar, îl sleiesc de puteri şi în perioada post-virală te poţi îmbolnăvi de altceva. Sunt cunoscute situaţiile când după gripe se poate contracta foarte uşor o tuberculoză. De aceea este foarte important să ne protejăm în această perioadă”, avertizează dr. Adriana Sorete.