Sf. Mc. Ermil şi Stratonic; Sf. Ier. Iacob de Nisibe

Sfinţii Mucenici Ermil şi Stratonic sunt martiri care L-au mărturisit pe Hristos în timpul împăratului Liciniu, care a domnit între anii 308 şi 324. Ei sunt sfinţi străromâni ce au trăit în zona Dunării de Mijloc. Iniţial împăratul Liciniu a fost favorabil creştinilor semnând, alături de cumnatul său Sfântul Împărat Constantin cel Mare (cu care împărţea conducerea Imperiului Roman), Edictul de la Mediolanum din anul 313, prin care creştinismul era recunoscut ca religie egală în drepturi cu celelalte culte din imperiu. Provocând un război civil împotriva cumnatului său, a început să-i persecute pe creştini, pentru că aceştia se bucurau de sprijinul şi susţinerea acestuia. 

Conflictul se va încheia cu victoria Sfântului Constantin cel Mare în anul 324, care rămâne singurul împărat al Imperiului Roman. Înainte de încheierea acestui conflict au suferit martiriul la începutul anului 324 sfinţii străromâni pe care-i sărbătorim astăzi. Sfântul Ermil era diacon în oraşul Singidunum (Belgradul de astăzi). El a fost denunţat de un ostaş împăratului Liciniu ca fiind un mare apărător al credinţei creştine şi în acelaşi timp un luptător împotriva idolatriei păgâne. La porunca împăratului este adus în amfiteatru şi aici răspunde cu îndrăzneală la întrebările acestuia arătând nebunia cultului idolatru păgân. Este bătut peste faţă şi aruncat în temniţă unde este cercetat de un înger ce-l întăreşte în mărturisirea dreptei credinţe creştine. Când este dus la împărat, mărturiseşte că încercarea prin care trece nu a făcut decât să-i întărească credinţa. E bătut cu vergi de şase bărbaţi. 

Sfântul se roagă lui Dumnezeu să primească cununa muceniciei, iar un glas venit din Cer îi spune că acest lucru se va întâmpla peste trei zile. Văzând chinurile l-a care a fost supus Sfântul Ermil şi mai ales curajul său de a-L mărturisi pe Hristos l-au determinat pe temnicerul Stratonic, care era în taină creştin, să devină prietenul acestuia şi să mărturisească alături de acesta credinţa creştină. Când Sfântul Ermil este scos din celulă şi supus torturii, temnicerul Stratonic văzând curajul cu care suporta tortura prietenului său a mărturisit în faţa tuturor că şi el împărtăşeşte credinţa acestuia şi că este gata să moară pentru Hristos. Este biciuit şi el, iar apoi cei doi sfinţi sunt aruncaţi în temniţă. 

A doua zi la porunca împăratului Liciniu, Sfinţii Ermil şi Stratonic au fost puşi într-un coş şi aruncaţi în Dunăre găsindu-şi astfel sfârşitul mucenicesc. Trei zile mai târziu trupurile lor au fost găsite de creştini pe malul Dunării. Ei le-au îngropat în apropierea oraşului Singidunum.