Schimonahia Filofteia Antonescu, mama Sfântului Calinic de la Cernica

Un articol de: Răzvan Mihai Clipici - 08 Noiembrie 2023

Pe linia filiației duhovnicești paisiene se remarcă la începutul secolului al XIX-lea, în Schitul Pasărea, recent înființat de arhimandritul Timotei, starețul Mănăstirii Cernica, schimonahia Filofteia Antonescu. Această cuvioasă isihastă a strălucit prin evlavie, smerenie și dragoste, făcându-se pildă de viețuire pentru maicile împreună nevoitoare din obște.

Cuvioasa Filofteia s-a născut în Bucu­rești, într-o familie credincioasă, primind la botez numele Floarea. S-a căsătorit din tinerețe cu Antonie, un tânăr credincios alături de care va întemeia o frumoasă familie creștină. Floarea și Antonie făceau parte din familia boierească Antonescu1 și s-au stabilit în mahalaua Sfântul Visarion din București, pe ulița Lefterescu2, unde și-au crescut în dragoste de Dumnezeu și de patrie cei patru fii pe care i-au primit de la Dumnezeu. Prin truda muncii lor au căutat să le ofere copiilor o educație aleasă, trimițându-i să învețe carte la școlile care funcționau în acea vreme în Bucu­rești.3

Floarea și-a dedicat viața creșterii copiilor. De mici ei au fost învățați cum să se roage și să meargă la biserică, fiind foarte râvnitori în viața duhovnicească. Cel dintâi dintre copii a ales să Îi slujească lui Dumnezeu, devenind preot de mir, iar mai târziu s-a retras în mănăstire, primind la tunderea în monahism numele Acachie.4

Cel de-al doilea copil, Constantin, după ce și-a însușit științele predate la școală și a învățat limba greacă, la vârsta de 16 ani5, simțind chemarea spre viața monahală, cere sfatul mai multor duhovnici sporiți, apoi alege să se închi­novieze la Mănăstirea Cernica, unde pri­mește la tunderea în monahism numele Calinic6. Acest fiu al Floarei, Sfântul Calinic, va ajunge mai apoi stareț al Mănăstirii Cernica și Episcop de Râmnic, prin viața, nevoințele și învățăturile sale făcându-se pildă de urmat pentru monahi, clerici și credincioși.

Creșterea și educația celor patru copii a fost altarul de jertfă al Floarei, jertfă pe care a adus-o Mântuitorului Hristos. Această lucrare binecuvântată a fost un dar făcut Ortodoxiei de către o femeie simplă, o mamă ce a dat Împă­răției lui Dumnezeu unul dintre cei mai mari Sfinți Ierarhi români, un isihast ce a influențat prin viețuirea sa o întreagă epocă, formând prin darul său duhovnicesc, la rândul său, alți sfinți isihaști.

Prin pilda vieții mamei Sfântului Calinic, Floarea, vedem împlinindu-se cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur, care spune: Dați-mi o generație de mame bune creștine și voi schimba fața lumii. Această mamă iubitoare de Hristos le-a insuflat copiilor, prin faptele sale, dragostea de Dumnezeu, smerenia, râvna către rugăciune și iubirea de aproapele. Tânărul Constantin, Sfântul Calinic de mai târziu, a văzut în casa sa părintească felul în care mama sa postea și se ruga, jertfelnicia cu care își împlinea datoriile casnice, bucuria participării la sfintele slujbe și modul în care pe toți îi înconjura cu dragoste, toate aceste fapte constituind un model de viețuire creștină care a rodit în inima fiului său. Astfel, exemplul vieții mamei s-a oglindit și în viața duhovnicească de mai târziu a Sfântului Calinic, de care mulți oameni s-au folosit și și-au schimbat viața, părăsind dezmierdările lumești și îmbrățișând pustia, unii dintre ei ajungând la mari măsuri duhovnicești.

Fire contemplativă și evlavioasă, Floarea este povățuită de duhovnicescul său fiu, după ce a rămas văduvă, să se retragă la Schitul Pasărea, așezământ monahal aflat sub îndrumarea Mănăstirii Cernica. Primind acest sfat cu bucu­rie, Floarea părăsește casa și rudele din Bucu­rești și intră în obștea Schitului Pasărea spre a sluji în chip deplin Mirelui Hristos. După ce a deprins rânduiala vieții călugărești în ascultare pe lângă alte monahii înaintate în vârstă și cu viață duhovnicească aleasă, sora Floarea primește tunderea în schima cea mare, devenind astfel schimonahia Filofteia.

Prezența Cuvioasei Filofteia între viețui­toarele Schitului Pasărea este amintită și într-un document din august 1828, atunci când schimonahia Iustina, stareța Schitului Pasărea, se retrage, ajungând întru neputința slăbiciunii bătrâneților și nevoind a mai fi în dregătoria stăreții7, iar soborul de maici o alege pe schimonahia Eupraxia stareță a așezământului monahal, pentru care obștea cere confirmarea mitropolitului. Între cele 33 de viețuitoare care semnează această scrisoare trimisă către Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul, Mitropolitul Țării Românești, ultima este schimonahia Filofteia, mama Sfântului Calinic, după aceste semnături urmând textul Înp(re)ună cu tot soborul maicelor și surorilor8. Felul în care se încheie această scrisoare ne arată că obștea de maici de la Pasărea nu cuprindea doar 33 de viețuitoare, ci era mult mai numeroasă în anul 1828. Din practica monahală ne dăm seama că în astfel de momente semnatarele documentelor sunt de obicei maici care fac parte din conducerea mănăstirii, rânduite în aceste ascultări pentru capacitățile lor organizatorice și duhovnicești. Deducem din scrisoarea amintită mai sus că schimonahia Filofteia făcea parte din conducerea Schitului Pasărea și era prețuită de maici pentru discernământul ei, buna chivernisire a lucrurilor și aplecarea către nevoințele duhov­nicești, fapt constatat și în perioada în care a viețuit în lume, remarcându-se prin felul în care și-a îngrijit și educat copiii, familia ei fiind model de viețuire creștină.

Strălucind în virtute, în dragoste, smerenie, rugăciune și ascultare, Cuvioasa Filofteia s-a aflat permanent sub purtarea de grijă și povă­țuirea Sfântului Calinic de la Cernica. Tradiția Mănăstirii Pasărea spune că pentru schimonahia Filofteia Sfântul Calinic a construit o catismă după modelul athonit9 în care se nevoiau mai multe maici din soborul de la vremea respectivă. Sfântul Calinic a construit și o fântână în fața acestei catisme, pentru a ușura povara bătrâneților mamei sale10.

Bineplăcând lui Dumnezeu și oamenilor prin viețuirea sa cea înaltă, schimonahia Filofteia a trecut la cele veșnice la 8 noiembrie 183311. După mutarea la cereștile lăcașuri, trupul său a fost înmormântat în cimitirul Schitului Pasărea. Conform tradiției, cunoaștem faptul că osemintele sale au fost deshumate și așezate cu cinste în osuarul Mănăstirii Pasărea. Astăzi, însă, nu se mai cunoaște locul în care au fost așezate.

Schimonahia Filofteia a rămas în memoria maicilor de la Mănăstirea Pasărea ca o femeie cu viață sfântă, o mare rugătoare și mijlocitoare către Dumnezeu, pe care o pomenesc cu evlavie. În semn de cinstire față de această mare nevoitoare isihastă, obștea Mănăstirii Pasărea a așezat în cimitirul mănăstirii un cenotaf închinat schimonahiei Filofteia, la care maicile vin adesea, sărutând crucea, luând parcă, în chip tainic, binecuvântare de la cea care s-a făcut pildă de smerenie și dragoste, sfințindu-și viața sub îndrumarea duhovnicescului ei fiu, Sfântul Calinic de la Cernica.

 

Note:

1 Pr. Niculae Șerbănescu, „Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, episcopul Râmnicului (1868 - 11 aprilie - 1968)”, în revista Biserica Ortodoxă Română, anul LXXXVI, 1968, nr. 3-5, București, p. 354.

2 Pr. prof. Ion Ionescu, „Sfântul Ierarh Calinic Cernicanul”, în volumul Sfinți români și apărători ai legii strămoșești, București, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1987, p. 521.

3 Arhim. Anastasie Baldovin, „Viața Sfântului Calinic de la Cernica”, în volumul Sfinții stareți Gheorghe și Calinic de la Cernica, Sibiu, Deisis, 2018, p. 218.

4 Monahul Casian Cernicanul, Istoriile Sfintelor Monastiri Cernica și Căldărușani, ediția a II-a, București, Editura Arhiepiscopiei Bucureștilor, 1988, p. 121.

5 Arhim. Anastasie Baldovin, „Viața Sfântului Cali­nic ...”, p. 218.

6 Monahul Casian Cernicanul, Istoriile Sfintelor Monastiri ..., pp. 121-123.

7 Arhivele Naționale ale României, Fond Mitropolia Țării Românești, CDXXXI/f. 4.

8 Arhivele Naționale ale României, Fond Mitropolia Țării Românești, CDXXXI/f. 4.

9 O casă cu câteva chilii și un paraclis. Astăzi nu se mai păstrează. În decursul timpului s-a ruinat și a fost demolată.

10 Mihai Bogdan Atanasiu, Mihaela Palade, Mănăstirea Pasărea, credință, artă, educație, București, Editura Basilica, 2013, p. 115.

11 Data morții este prezentată de Sfântul Calinic într-o însemnare care zice: 1833 noemb. 8, au răposat maica mea Filoteia schimonahia în Schitul Pasărea. Text publicat de Nicolae Iorga, în Revista istorică, anul VIII, 1922, p. 78, apud Pr. Niculae Șerbănescu, „Sfântul Ierarh Calinic...”, p. 354.