Scoaterea Sfintei Cruci; Sf. 7 fraţi Mucenici Macabei

Sărbătoarea scoaterii Sfintei Cruci aminteşte de o rânduială mai veche a Bisericii din Constantinopol când, la 1 august, un fragment din lemnul Sfintei Cruci era scos din Paraclisul Palatului imperial şi purtat în procesiune spre Biserica „Sfânta Sofia”, unde rămânea spre cinstire până la 14 august, când era readus la palat. Această rânduială bisericească era legată de apariţia pe cer a Sfintei Cruci, înainte de lupta de la Podul Milvius a Sfântului Împărat Constantin cel Mare, dar şi de descoperirea lemnului Sfintei Cruci la Ierusalim de către Sfânta Elena Împărăteasa. O altă tradiţie spune că sărbătoarea este legată de o victorie a împăratului bizantin Manuel I Comnen (1143-1180) împotriva turcilor, care i-a biruit pe aceştia cu puterea Sfintei Cruci. 

Tot în această zi îi pomenim pe Sfinţii 7 frați Mucenici Macabei: Avim, Antonin, Gurie, Eleazar, Evseon, Alim şi Marcel, pe mama lor, Solomoni, şi pe Eleazar preotul (168 î.Hr.), dascălul lor. Sfinţii Mucenici Macabei au trăit pe vremea lui Antioh al 4-lea, numit şi Epifan (175-164 î.Hr.). În acea vreme, regele Antioh dăduse poruncă să fie cinstiţi zeii greci. În Palestina, această poruncă a întâlnit rezistenţă, unii dintre cei care s-au împotrivit fiind cei şapte fraţi, după modelul preotului Eleazar. Fraţii erau însoţiţi de mama lor şi, pentru că au refuzat să jertfească zeilor păgâni, au fost cumplit chinuiţi, apoi ucişi.