Sfântul Mucenic Caliopie (†304) a trăit pe vremea împăratului Maximian (286- 305) şi era din Perga Pamfiliei. Mama sa, Teoclia, l-a crescut în dreapta credinţă şi în cunoaşterea Sfintelor Scripturi. În timpul prigoanei împotriva creştinilor, el dorea să îndure chinuri pentru mărturisirea lui Hristos. „Văzând Caliopie urgia ce se abătuse asupra creştinilor, s-a înfăţişat de bună voie înaintea dregătorului Maxim, în cetatea Pompeiopole din Cilicia, şi a mărturisit că se închină lui Hristos, cu toate că ştia ce vifor de mânie avea să stârnească asupra sa. Drept aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu cel viu, a îndurat bătăi, a fost tras pe roată şi ars pe pântece cu făclii aprinse şi apoi aruncat în temniţa, cu carnea trupului său sfărâmată şi atârnând în bucăţi” (Proloagele). Mama lui i-a fost tot timpul alături întărindu-l în suferinţele îndurate pentru credinţa creştină. Mai-marele cetăţii, văzând că Sfântul Caliopie nu poate fi înduplecat să renunţe la credinţa în Hristos, a ordonat să fie răstignit. „În Joia Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, îndurerata maică l-a rugat pe crudul tiran să îngăduie să fie răstignit, dar cu capul în jos, ca fiul ei să-şi arate astfel dragostea şi smerenia faţă de Jertfa Domnului Hristos” (Proloagele). Dregătorul i-a împlinit rugămintea, iar Sfântul Caliopie a fost răstignit a doua zi, în Vinerea Mare, dându-şi sufletul în mâinile Mântuitorului. Când a fost pogorât de pe cruce, mama Sfântului Caliopie a îmbrăţişat trupul fiului ei şi a rugat pe Dumnezeu să nu o despartă de el. După această rugă şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată împreună cu fiul ei.
Sf. Mc. Iuliana din Nicomidia; Sf. Mc. Temistocle
Sfânta Muceniţă Iuliana a trăit pe vremea împăratului Maximian (286-305) în cetatea Nicomidiei din Bitinia. Părinţii ei erau păgâni şi au logodit-o cu un tânăr păgân, Elevsie, dar nunta a fost amânată până ce sfânta avea să aibă vârsta potrivită pentru căsătorie. În acest timp, Iuliana a auzit de cuvântul lui Dumnezeu şi a îmbrăţişat credinţa creştină, trăind în rugăciune şi curăţie. Pentru că nu mai dorea să se mărite cu Elevsie, tatăl ei a dat-o logodnicului ei s-o judece după legile păgâne. Pentru că L-a mărturisit cu mult curaj pe Hristos şi pentru că nu dorea în nici un chip să se mărite, a fost arsă cu fierul înroşit în foc, a fost aruncată într-un cazan cu plumb topit şi a fost arsă de vie, dar din toate acestea a ieşit nevătămată. Într-o noapte, pe când sfânta stătea la rugăciune, i s-a arătat diavolul în chip de înger de lumină şi i-a spus ce chinuri avea să sufere în continuare. Ispititorul o învăţa să aducă jertfe idolilor, ca să scape cu viaţă. Dar Iuliana, înţelegând primejdia, s-a rugat fierbinte către Dumnezeu ca să-i descopere cine era acela care i se arătase. Prin puterea Domnului, diavolul a mărturisit singur cine este, iar sfânta, cu putere minunată, l-a legat şi l-a pedepsit până în dimineaţa în care a fost din nou scoasă la chinuri. Văzând minunile ce se făceau cu Sfânta Iuliana, care avea atunci 18 ani, au crezut în Hristos 500 de bărbaţi şi 130 de femei. Şi mărturisind aceia că sunt creştini, eparhul a poruncit să li se taie capetele. Sfintei i s-a tăiat capul din porunca lui Elevsie, primind astfel cununa muceniciei.
