Scrisoarea unei tinere fiice duhovniceşti pentru Preasfinţitul Vasile

Preasfințite Părinte,

Am văzut pentru prima dată lumina creștinească în brațele părinteşti ale Preasfinţiei Voastre și, de-a lungul anilor, am crescut tot sub privirea blândă a Preasfinţiei Voastre.

Nu am fost singurul copil pe care l-ați ocrotit cu bunătatea caracteristică, însă prin atenția acordată m-am simțit specială. În biblioteca mea se află și astăzi cartea pe care mi-ați dăruit-o pe 23 martie 2009 și pe care o deschid cu atâta drag, de fiecare dată când vreau sa învăț mai multe despre casa noastră temporară - pământul. De fapt, voi face acest gest și astăzi și mâine dimineață, în prezența unei lumânări, în memoria Preasfinţiei Voastre. Făcând astfel, îmi voi imagina că privesc pământul de deasupra și că pot să-i strâng, încă o dată, în brațe pe toți cei dragi  - printre care și Preasfinţia Voastră - care au ajuns, în sfârșit, în locul de unde cu toții am plecat: Acasă.

Ne-ați călăuzit prin tumultul vieții și v-ați rugat fierbinte pentru noi, de fiecare dată când soarta nu a fost dreaptă. Prin rugăciunile pe care Preasfinția Voastră le-aţi înălțat înaintea Celui mai presus de fire, familia noastră a fost păstorită pe drumul cel drept și s-a bucurat, alături de Sfinția Voastră, de pace, iertare și dragoste divină. Familia noastră a fost binecuvântată să Vă poată cunoaște și să aibă prilejul de a vă numi duhovnicul ei. Prin harul dumnezeiesc, pe care ni l-ați trimis cu fiecare binecuvântare, am înțeles adevăratul sens al credinței în Dumnezeu: dragostea.

Preasfințite Părinte, Bunul Dumnezeu să Vă ducă în Împărăția Sa și să vă așeze alături de sfântul al cărui nume îl purtați, ca răsplată a dragostei și grijei pe care ați avut-o mereu față de familia noastră.

 

Dumnezeu să Vă odihnească în pace!

(Georgiana Maria Măgurean, 21 ani)