„Se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea“

Mărturiile Sfinţilor Evanghelişti Luca şi Matei legate de momentul Botezului Domnului diferă în privinţa lungimii, dar păstrează multe amănunte importante. Cercetătorii moderni au observat lucruri unice care apar la fiecare dintre cele două relatări.

Dacă Sfântul Luca este singurul care vorbeşte despre faptul că Iisus s-a rugat după primirea Botezului Său, Sfântul Matei păstrează acea mărturie unică a poruncii Domnului privitoare la efectuarea Tainei în numele Sfintei Treimi. De asemenea, Sfântul Matei mai relatează în detaliu un mic dialog între Hristos şi Ioan Botezătorul cu privire la împlinirea dreptăţii realizată prin Botezul Domnului. Rugăciunea lui Iisus după încheierea Botezului Deşi Sfântul Evanghelist Luca ne oferă cele mai multe detalii cu privire la viaţa şi lucrarea ascetică şi profetică a Sfântului Ioan Botezătorul, el se dovedeşte foarte rezervat în privinţa descrierii Botezului Domnului. Mărturia sa este cea mai scurtă dintre toate cele patru Evanghelii şi cuprinde doar două versete. Cu toate acestea, aici întâlnim un amănunt unic: rugăciunea Domnului după încheierea Botezului Său. "Şi după ce s-a botezat tot poporul, botezându-se şi Iisus şi rugându-Se, s-a deschis cerul şi S-a coborât Duhul Sfânt peste El, în chip trupesc, ca un porumbel, şi s-a făcut glas din cer: Tu eşti Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit" (Lc. 3:21-22). Richard DeMaris consideră că aici există dovada unei separări între botezul lui Ioan şi pogorârea Duhului Sfânt ("Possesion, Good and Bad - Ritual, Effects and Side-Effects: The Baptism of Jesus and Mark 1.9-11 from a Cross-Cultural Perspective", JSNT 80 (2000), p. 10) Această idee este foarte importantă deoarece demonstrează încă o dată faptul că Mântuitorul nu S-a botezat pentru curăţarea păcatelor, El fiind lipsit de păcat. Era însă necesar să împlinească astfel dreptatea şi să demonstreze încă o dată că S-a întrupat şi a fost totodată Dumnezeu şi om. Everett Ferguson afirmă: "Având în vedere interesul său fundamental pentru rugăciune, Sfântul Luca este singurul (Evanghelist) care menţionează faptul că Iisus S-a rugat în timpul Botezului Său, dar rugăciunea este plasată după desfăşurarea Botezului şi, prin urmare, nu reprezintă una efectuată de un penitent. Duhul Sfânt S-a pogorât în timp ce Iisus se ruga. Luca explică în continuare că era vorba nu doar despre un simplu duh, ci de Duhul Sfânt" (Baptism in the Early Church..., p. 101). Comentariul lui Everett Ferguson nu mai lasă loc de alte interpretări, însă ne descoperă un amănunt esenţial: Duhul Sfânt S-a pogorât datorită rugăciunii Mântuitorului, şi nu pentru că era necesară o purificare a Acestuia prin botezul administrat de Sfântul Ioan. A fost pus Domnul într-o poziţie de inferioritate? Sfântul Apostol Matei insistă asupra altor aspecte ale Botezului Domnului. Nici el nu oferă o descriere prea detaliată (doar 4 versete!), dar, în schimb, este mai generos cu rolul pe care l-a avut Sfântul Ioan Botezătorul în cadrul administrării acestui act unic şi irepetabil. Sfântul Matei relatează următoarele: "În acest timp a venit Iisus din Galileea la Iordan, către Ioan, ca să se boteze de către el. Ioan însă Îl oprea, zicând: Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine? Şi răspunzând, Iisus a zis către el: Lasă acum, că aşa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea. Atunci L-a lăsat. Iar botezându-se Iisus, îndată ce a ieşit din apă, iată cerurile I s-au deschis, şi el a văzut Duhul lui Dumnezeu pogorându-Se ca un porumbel şi venind peste El. Şi iată, glas din ceruri zicând: "Acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit" (Mt. 3:13-17). Acest scurt dialog petrecut între Ioan Botezătorul şi Hristos ne dezvăluie cât se poate de clar faptul că Domnul nu a fost pus nici un moment într-o situaţie de inferioritate aşa cum sugerează anumite studii protestante (mai multe detalii în studiul lui Richard DeMaris, "Possesion, Good and Bad - Ritual, Effects and Side-Effects...", pp. 1-4). Remarcam în finalul materialului anterior faptul că Sfântul Evanghelist Matei ne descoperă clar că Iisus a decis singur să accepte botezul lui Ioan şi nu s-a aflat astfel într-o situaţie de inferioritate faţă de primul mare ascet al istoriei. Din contră, Ioan îşi recunoaşte singur aici inferioritatea şi cere să fie botezat de Hristos, dar Domnul îl roagă să împlinească toată dreptatea. Botezul trebuia efectuat pentru a demonstra, aşa cum am precizat, că Hristos nu a fost doar Dumnezeu, ci se şi întrupase. Ferguson afirmă: "Includerea acestui dialog (între Ioan şi Iisus) constituie probabil un răspuns la nedumerirea unora privind botezarea lui Hristos de către Ioan. Nedumerirea consta cel mai probabil în ideea că o persoană lipsită de păcat nu are nevoie să fie botezată, iar un alt punct de îndoială era alcătuit de conotaţia superioară pe care o avea cel care administra actul baptismal. Iisus îi răspunde lui Ioan prin aceea că (Botezul Său) împlineşte toată dreptatea. Dreptatea era un concept important pentru (Sfântul) Matei. Acest concept face referire adesea la activitatea mântuitoare a Domnului, dar aici înseamnă, cel mai probabil, că planul lui Dumnezeu trebuie respectat. Prin primirea Botezului, Iisus se identifică practic cu poporul Israel, căruia Ioan îi adresase mesajul său şi, totodată, începe să meargă pe propria cale care conducea la jertfa de pe Cruce (Mat. 16:21-23). De asemenea, (Iisus) a oferit un exemplu de ascultare pentru toţi oamenii" (Baptism in the Early Church..., p. 102). Prin urmare, această distincţie între superior şi inferior privind rolurile Sfântului Ioan Botezătorul şi al Domnului în timpul administrării Botezului este absolut inutilă. Hristos îşi începe prin Botez activitatea mântuitoare care urma să culmineze cu jertfa de pe Cruce şi Învierea Sa. Legătura între Botez şi Schimbarea la Faţă Un alt amănunt interesant referitor la descrierea Botezului Domnului în Evanghelia după Matei este acela că nu există absolut nici o indicaţie privitoare la faptul că oamenii prezenţi la acest moment ar fi auzit mărturia Tatălui cu privire la Fiul Său (Baptism în the Early Church..., p. 102). De asemenea, nu ni se spune dacă vreo altă persoană în afara lui Hristos a văzut pogorârea Duhului Sfânt sub formă de porumbel. Însă ştim că Ioan Botezătorul face o referire la pogorârea Duhului peste Hristos şi acest amănunt a fost relatat de Sfântul Evanghelist Ioan: "Şi a mărturisit Ioan zicând: Am văzut Duhul coborându-Se din cer ca un porumbel, şi a rămas peste El" (In. 1:32). Cu toate acestea, cercetătorul Everett Ferguson consideră că numai Hristos şi Ioan au observat pogorârea Duhului Sfânt, în timp ce oamenii prezenţi nu au fost martorii acestui eveniment minunat. Pe de altă parte, cuvintele rostite de Tatăl cu privire la Fiul Său: "Acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit" (Mt. 3:17) sunt specificate aici într-un mod diferit. Dacă Marcu şi Luca folosesc persoana I, Matei este singurul care decide să folosească aici persoana a III-a. Ferguson consideră încă o dată că nu avem parte de o simplă eroare gramaticală şi că aici se ascunde un sens profund. Astfel, aceste cuvinte mai apar o dată în cursul Evangheliei după Matei în timpul Schimbării la Faţă a Domnului (Mt. 17:5). În acest caz, Ferguson comite o eroare atunci când afirmă că vorbele Tatălui nu au fost auzite de mulţime, deoarece nu ar avea sens ca Sfântul Matei să pună aici persoana a III-a singular, aşa cum o face şi în relatarea Schimbării la Faţă, atunci când Tatăl se adresează direct ucenicilor, dar vorbeşte indirect despre Fiul Său. O altă semnificaţie a acestei repetiţii a cuvintelor Tatălui se poate regăsi în formula finală de administrare a Botezului la începutul perioadei creştine şi care este inspirată de porunca Mântuitorului din finalul Evangheliei după Matei (Mt. 28:19). În mod sigur, Matei a fost influenţat de manifestarea trinitară din cursul Botezului Domnului. În materialul următor vom analiza ultima mărturie evanghelică legată de Botezul Domnului: cea a Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan.