Secretele guvernării

Dacă cineva se îndoia de isprava lui David împotriva lui Goliat, are acum prilejul să observe pe viu o reeditare a celebrei înfruntări. Noua rundă se desfăşoară între un foarte mic David, pe numele său Julian Assange, fondatorul unui site numit Wikileaks, şi marele Goliat, Administraţia Statelor Unite.

Julian Assange este un specialist în calculatoare care a fondat un site dedicat celor care vor să dea în vileag matrapazlâcurile şefilor lor sau ale organizaţiilor unde lucrează, sub protecţia anonimatului. În limba engleză aceşti indivizi se numesc "whistleblower", cei care dau de gol (literal, cei care suflă în fluier) şi există o întreagă cultură în lumea anglo-saxonă care promovează acest gen de comportament pentru a scoate la iveală în special lucrurile contrare eticii şi/sau ilegale pe care le comit diversele organizaţii la adăpost de privirea publicului. Cu timpul, această cultură a devenit o instituţie juridică şi există legi care protejează angajaţii care fac dezvăluiri despre actele ilegale comise de şefii lor sau de firmele şi organizaţiile pentru care lucrează. De obicei, angajaţii "scurgeau" către presă documente compromiţătoare care generau campanii de presă urmate de investigaţii oficiale, de unde şi numele site-ului (leak înseamnă scurgere). Domnul Assange a dus această cultură la un nou nivel prin publicarea acestor documente pe internet, ele fiind astfel puse la dispoziţia tuturor. Dar nu este singurul lucru pe care l-a făcut, ci a publicat documente despre practicile mai mult sau mai puţin etice din domeniile cele mai ascunse privirii publicului, domeniul militar şi cel al diplomaţiei, provocând unul dintre cele mai mari scandaluri de presă din istorie. Pe scurt, a pus la dispoziţia publicului documente secrete ale Pentagonului despre războiul din Irak şi Afganistan şi corespondenţa diplomaţilor americani din ultimii 30 de ani. Nu se ştie încă efectul pe care îl vor avea aceste dezvăluiri, însă vor afecta foarte multă lume şi vor duce la modificarea funcţionării multor organizaţii, atât americane, cât şi internaţionale, dar cu siguranţă vor avea un efect foarte profund asupra percepţiei despre secret şi securitatea secretelor în era comunicaţiilor digitale globale. Morala acestei poveşti care nu s-a terminat încă, - micuţul David este urmărit prin Interpol, pentru a clarifica acuzaţiile de viol care i se aduc în Suedia -, este că adevărul nu poate fi ţinut sub obroc foarte multă vreme. Mai devreme sau mai târziu, cineva îl va scoate la iveală şi odată ce va fi scos va deveni prin intermediul internetului, instantaneu, accesibil tuturor. Acest lucru va modifica comportamentul multor oameni care vor deveni poate mai atenţi cu ceea ce fac şi, speră fondatorii site-ului Wikileaks, vor determina modificarea comportamentului autorităţilor guvernamentale din toată lumea. Trăim astăzi într-o epocă în care am ajuns să credem că minciuna este nu numai permisă, dar şi necesară pentru funcţionarea statelor, a armatelor, a firmelor sau a asociaţiilor de locatari. Dar tot justificând minciuna am ajuns să credem că de fapt minciuna este adevărul. Că aşa trebuie să stea lucrurile, cum stau acum. Şi aşa ajungem să justificăm nu numai minciuna, ci şi nedreptatea, violenţa, lipsa de înţelegere, egoismul şi toate viciile umane care devin printr-o alchimie perversă virtuţi ale guvernării, succesului, echilibrului şi bunei funcţionări a instituţiilor şi organizaţiilor. De fapt, dezvăluirile de tipul Wikileaks ne arată că în spatele marilor teorii ale necesităţii secretului guvernării nu stau decât micile vicii şi neputinţe omeneşti. Iar marele Goliat nu este decât o adunătură de foarte mici omuleţi cărora le e foarte frică de un David care a avut curajul adevărului. Adevărul are un preţ mare, dar are şi o răsplată pe măsură. E posibil ca în această confruntare David să piardă, dar pasul pe care l-a făcut este uriaş şi va duce la o mai mare atenţie acordată adevărului şi corectitudinii.