Serafim Ciceagov, ultimul episcop ţarist al Chişinăului

După episodica arhipăstorire a episcopului Vladimir Sincovschi, în timpul căreia se descătuşaseră dorinţele basarabenilor de a se ruga în limba maternă, în 1908, autorităţile ţariste l-au numit episcop la conducerea Eparhiei Chişinăului şi Hotinului pe Serafim Ciceagov.

Acesta, de la bun început, a trecut la măsuri represive de diminuare a manifestărilor româneşti, prin arderea demonstrativă în curtea Palatului eparhial a bibliotecii ieromonahului Gurie Grosu, care conducea revista "Luminătorul". Mai mult, episcopul rus a dispus ca acelaşi ieromonah Gurie să fie izolat, ridicându-l la treapta de arhimandrit şi, împotriva voinţei lui, trimiţându-l stareţ la o mănăstire. După Unirea de la 1918, arhiepiscopul Serafim a refuzat să facă parte din Sinodul Bisericii româneşti reîntregite, astfel încât în locul său avea să ajungă acel cleric pe care îl prigonise: arhimandritul Gurie Grosu.