Sf. Ap. Andronic şi soţia sa, Iunia; Sf. Cuv. Nectarie şi Teofan

Sfinţii Apostoli Andronic şi soţia sa, Iunia ( sec. I) erau rude cu Sfântul Apostol Pavel. Ei au crezut înaintea Apostolului neamurilor în Hristos: „Îmbrăţişaţi pe Andronic şi pe Iunia, cei de un neam cu mine şi împreună închişi cu mine, care sunt vestiţi între apostoli şi care înaintea mea au fost în Hristos” (Romani 16, 7). Sfinţii Andronic şi Iunia „L‑au propovăduit pe Hristos în multe locuri, aducând pe mulţi la dumnezeiasca cunoştinţă, dar ei sunt cunoscuţi mai ales ca luminători ai Panoniei. Aceşti apostoli au întemeiat pretutindeni biserici, au izgonit duhurile necurate din oameni, au tămăduit pe bolnavi şi au adus alinare şi nădejde în sufletele celor neputincioşi” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul IX, luna mai).

Sfinţii Cuvioşi Nectarie şi Teofan erau fraţi şi s‑au născut la sfârşitul secolului al XV‑lea într‑o familie importantă din Ioanina, ce purta numele de Apsarade. Părinţii şi cele trei surori ale lor au îmbrăţişat viaţa monahală. Cei doi fraţi au primit educaţie în Mănăstirea Filantropion. Ei îmbrățișează calea monahală și urmează unui cuvios în vârstă ce se numea Sava. De la el primesc tunderea în monahism în anul 1495. Rămân 10 ani alături de el şi, după mutarea acestuia la Domnul, la 9 aprilie 1505, pleacă în Muntele Athos. Aici „au fost primiţi de fostul patriarh ecumenic, Sfântul Nifon (11 august), care trăia ca vieţuitor la Mănăstirea Dionisiu”. Stau aici o perioadă scurtă şi, cu binecuvântarea Sfântului Nifon, merg să trăiască în pustie şi se întorc în Ioanina. Mitropolitul de aici le‑a dat binecuvântarea să întemeieze un schit.

Cei doi fraţi pleacă la Meteora, unde, cu binecuvântarea Mitropolitului Visarion al Larisei, construiesc o aşezare pe o stâncă „unde se nevoise în nişte colibe pustnicul Varlaam. Astfel, au ctitorit Mănăstirea Varlaam de la Meteora, în jurul anului 1518, devenind loc de binecuvântare pentru sufletele celor care aveau să se nevoiască mai aspru în viaţa lor. În ziua de 17 mai 1544, biserica Mănăstirii Varlaam, având hramul Duminica Tuturor Sfinţilor, a fost târnosită. În aceeaşi zi, la apusul soarelui, sufletul Sfântului Cuvios Teofan a plecat la cele veşnice, iar Sfântul Cuvios Nectarie s‑a odihnit în Domnul la 7 aprilie 1550, în a doua zi din Săptămâna Luminată” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul IX, luna mai).