Sf. Ap. Onisim; Sf. Mc. Maior

În cetatea Colose din Frigia, era pe vremea Sfinţilor Apostoli un bărbat vestit, cu numele Filimon, botezat fiind de însuşi Sfântul Apostol Pavel. Acesta avea un rob pe care-l chema Onisim şi care, greşindu-i cu ceva stăpânului său, a fugit de la el de teama pedepsei şi s-a dus la Roma. Acolo, l-a întâlnit pe Sfântul Apostol Pavel în temniţă şi auzind de la dânsul cuvântul Evangheliei, a primit de la el sfânta credinţă şi botezul creştin. La Roma, Onisim împreună cu un alt tânăr pe care-l chema Tihic se aflau în slujba Apostolului Neamurilor. Ei au fost trimişi de Sfântul Pavel cu o scrisoare la Filimon, fostul stăpân al lui Onisim, în care Apostolul îl ruga pe Filimon să-l ierte pe Onisim şi să-l primească nu ca pe un rob, ci ca pe Pavel însuşi (Filimon 10, 17). Drept aceea, Filimon l-a iertat pe Onisim şi l-a primit ca pe un frate în Hristos. Iar Onisim, liber fiind, s-a întors la Roma, însoţindu-l pe Sfântul Pavel oriunde el propovăduia Evanghelia, până în Spania. După trecerea la Domnul a Apostolului, a fost sfinţit episcop. A primit cununa muceniciei în timpul lui Domiţian (95 d.Hr), după ce a îndurat multe chinuri de la dregătorul Tertil.