Sf. Ap. şi Evanghelist Ioan Teologul; Sf. Cuv. Arsenie cel Mare (Dezlegare la peşte)

Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan Teologul era din Galileea, localitatea Betsaida, fiind fiul pescarului Zevedeu. Acesta, pe când se afla în corabie la ţărmul Mării Tiberiadei alături de fiii săi, Iacob şi Ioan, a venit la ei Domnul nostru Iisus Hristos, care i-a chemat la apostolat pe cei doi fii ai lui Zevedeu. Ioan şi Iacob şi-au lăsat tatăl în corabie şi I-au urmat lui Hristos.

Mai întâi Apostolul Ioan a fost ucenicul Sfântului Proroc Ioan Botezătorul „de la care învăţase să creadă că Hristos este Mielul lui Dumnezeu, Care ridică păcatele lumii. Astfel, cunoscându-L pe Iisus, împreună cu Andrei au vorbit amândoi pentru prima dată cu Domnul. Sfântul Ioan Evanghelistul a fost unul dintre cei 12 Apostoli aleşi de Iisus, fiind cel mai tânăr din ceata Sfinţilor Apostoli. Tradiţia Bisericii arată că el a trăit până aproape de sfârşitul veacului apostolic, adică până în preajma anului 100. Sfântul Ioan era unul dintre cei mai apropiaţi şi mai iubiţi Apostoli ai Domnului Iisus, fiind singurul Apostol care a mers cu Iisus până la piciorul Crucii. El este ucenicul căruia Domnul i-a încredinţat pe Preacurata Sa Maică, iar, după Înălţarea lui Hristos la cer, Ioan a fost unul dintre stâlpii Bisericii, împreună cu Apostolii Petru şi Iacob. După Adormirea Maicii Domnului, Sfântul Ioan a mers la Efes, în Asia, propovăduind credinţa creştină, apoi, din porunca împăratului Domiţian (81-96), Apostolul dragostei a fost surghiunit în insula Patmos, unde a vieţuit multă vreme” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul IX, luna mai). El a scris Evanghelia ce-i poartă numele, trei Epistole şi ultima carte din Noul Testament, Apocalipsa.

După moartea împăratului Domiţian a devenit împărat Nerva (96-98), iar Sfântul Apostol Ioan s-a putut întoarce în Efes. Apostolul Ioan a aşezat episcopi şi preoţi, pe care „i-a învăţat să păzească toate câte au auzit de la el şi să aducă oamenii la Hristos. Fericitul Ieronim istoriseşte că Sfântul Ioan, ajuns la adânci bătrâneţi, cerea să fie adus la toate adunările creştinilor, unde, în loc de lungi cuvântări, se mulţumea să repete mereu: «Fiilor, iubiţi-vă unii pe alţii». Ascultătorii îl întrebau de ce repeta mereu aceleaşi îndemnuri. Iar el răspundea, zicând: «Aceasta este porunca Domnului. Împliniţi-o şi este de ajuns».

Sfântul Ioan s-a mutat la Domnul în chip minunat, în al treilea an al împărăţiei lui Traian (98-117), în Efes”.