Sf. Cuv. Ioan Casian şi Gherman, din Dobrogea; Sf. Cuv. Vasile Mărturisitorul (Zi aliturgică. Dezlegare la brânză, lapte, ouă şi peşte)

Un articol de: Pr. Ştefan Sfarghie - 28 Feb 2025

Sfinţii Ioan Casian (†435) şi Gher­man (†405-415) s-au născut din părinţi străromâni în părţile Casimcei din nordul Dobrogei, care se numea Sciţia Mică. Din dragoste pentru Hristos au îmbrăţişat viaţa monahală, intrând într-o mănăstire din Dobrogea. Au mers apoi într-o mănăstire din Betleem, în Palestina, de unde au pornit în anul 385 în căutarea de modele de sfinţenie. Astfel, au vizitat Patria anahoreţilor - Egiptul. Pe la anul 400 au mers la Constantinopol, unde au ascultat cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur, care l-a hirotonit preot pe Sfântul Gherman, iar pe Sfântul Casian diacon. În anul 403, Sfântul Gherman a participat la Sinodul de la Stejar, ca apărător al Sfântului Ioan Gură de Aur, iar în anul 405, împreună cu Sfântul Ioan Casian, a dus la Roma, Papei Inochentie, o scrisoare a clerului şi credincioşilor din Constantinopol, tot în apărarea Sfântului Ioan Gură de Aur. Nu se cunoaşte anul exact în care a trecut la Domnul Sfântul Gherman, dar se presupune că între anii 405 şi 415, pe când era la Roma. Sfântul Casian s-a mutat la Domnul în anul 435.

Astăzi, Biserica Ortodoxă îl pomeneşte şi pe Sfântul Cuvios Vasile Mărturisitorul, cel ce a pătimit împreună cu Sfântul Procopie. Sfântul Vasile Mărturisitorul a vieţuit pe vremea împăratului Leon Isaurul (717-741), cel care luptase împotriva cinstirii sfintelor icoane. Această luptă împotriva icoanelor sfinte a rămas cunoscută în istorie sub denumirea de Iconoclasm. Iconoclasmul a fost un moment definitoriu în istoria Imperiului Roman de Răsărit, concentrat în capitala Bizan­țului, Constantinopol.

În acea perioadă, autoritățile imperiale și bisericești au dezbătut dacă icoanele ar trebui sau nu cinstite de creştini. După îndelungate lupte şi dezbateri, în cadrul celui de-al 7-lea Sinod Ecumenic de la Niceea din anul 787, Iconoclasmul a fost declarat erezie de către Sfinţii Părinţi și s-a revenit astfel la folosirea şi cinstirea icoanelor în cultul Bisericii. Aşadar, în timpul împăratului Leon Isaurul, pornindu-se o aprigă luptă împotriva celor care cinsteau icoanele sfinte, Sfântul Cuvios Vasile Mărturisitorul a stat dârz, apărând dreapta credinţă. Pentru curajul său a fost prins şi chinuit, apoi a fost aruncat în temniţă. Acolo s-a întâlnit cu Sfântul Procopie, împreună cu care a propovăduit şi mai mult adevărul despre cinstirea sfintelor icoane.

Sfântul Vasile a fost strujit, la fel ca Sfântul Procopie, cu unghii ascuţite din fier şi a stat mult timp legat în lanţuri. Când a murit Leon Isaurul, atunci a fost eliberat şi Sfântul Vasile din închisoare, împreună cu mai mulţi creştini. El s-a dus în mănăstirea sa, unde a petrecut în post şi rugăciune. După mulţi ani şi-a dat sufletul în mâinile Domnului.