Sf. Cuv. Isidor Pelusiotul; Sf. Sfinţit Mc. Avramie (Harţi)

Sfântul Cuvios Isidor Pelusiotul († 449) a fost egiptean de neam, fiind rudă cu arhiepiscopii Alexandriei, Teofil şi Chiril. Sfântul pe care-l pomenim astăzi a trăit în timp ce la Constantinopol domnea împăratul Teodosie al II-lea (408-450). El şi-a luat ca model pe Sfântul Ioan Gură de Aur şi asemeni lui a studiat teologia şi filosofia. De tânăr a ales calea monahală, intrând într-o mănăstire din părţile Pelusiei (zona antică din jurul orașului Pelusium, situat în nord-estul Deltei Nilului din Egipt). Aici a trăit în asceză şi rugăciune, ajungând să fie „un stâlp viu şi însufleţit al vieţii monahale”. Este hirotonit preot şi numit egumen. În această calitate îi povăţuieşte nu doar pe cei din mănăstire, ci şi pe cei din afara ei. El a scris peste două mii de scrisori pline de înţelepciune, teologie şi sfaturi duhovniceşti. Cuviosul Isidor i-a povăţuit pe toţi care i-au cerut sfatul până la adânci bătrâneţi, când, după o viaţă închinată lui Hristos, s-a mutat în pace la viaţa veşnică. 

Tot în această zi îl pomenim şi pe Sfântul Sfinţit Mucenic Avramie, care a trăit în secolul al IV-lea şi a suferit martiriul în Persia în calitate de Episcop al Arvilului. Mineiul ne spune că „în anul al cincilea al prigoanei ce s-a făcut în Persia împotriva creştinilor”, a fost prins de mai-marele preoţilor păgâni şi Sfântul Avramie. Acesta, refuzând să părăsească credinţa creştină, a fost bătut. Văzând că sfântul suferă cu mult curaj suferinţele la care era supus, ba, chiar mai mult, se roagă lui Dumnezeu să nu le socotească acest păcat celor ce-l chinuiau, mai-marele preoţilor păgâni a dispus să i se taie capul. Sfântul Avramie a fost martirizat în localitatea Telman, tăindu-i-se capul cu sabia.